ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 896/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 iulie 2003, reclamanta S.I.F. T. SA, a chemat în judecată pârâta SC R. SA Buzău, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii A.G.A. extraordinară din data de 2 iulie 2003, referitoare la modificarea art. 12 alin. (2) lit. k) din statutul societății care vizează atribuțiile A.G.A. și art. 17 alin. (1) lit. c), care se referă la limitele unor atribuții acordate C.A. În susținerea cererii reclamanta a arătat că pârâta este o societate deținută public, fiind acționar la aceasta cu o cotă de 30,69% din capitalul social. La data de 2 iulie 2003 A.G.A.

a hotărât ca în competența C.A. să intre încheierea actelor juridice cu titlu oneros sau gratuit prin care să se transmită sau să se dobândească un drept de proprietate, un drept real sau de creanță, sau schimb, să constituie în garanție, să închirieze, să transmită și să dobândească, să ia în leasing având drept obiect bunuri a căror valoare depășește suma de 2.000.000 dolari S.U.A., acte care se vor putea încheia numai după avizarea favorabilă de către adunarea generală. Reprezentantul reclamantei care a participat la lucrările adunării generale a votat contra, motivat de faptul că s-au încălcat dispozițiile art. 110-115 din Legea nr. 31/1990 și ale O.U.G. nr. 28/2000, deoarece și-a anihilat propriile atribute stabilite prin lege, iar prin măsurile dispuse sunt excluși de la actele de conducere ale societății acționarii, încălcându-se dreptul de proprietate garantat de Constituție, precum și art. 98 din O.U.G.

nr. 28/2002. Tribunalul Buzău prin sentința nr. 2110 din 8 septembrie 2003 a respins acțiunea, ca nefondată, cu motivarea potrivit căreia art. 98 din O.U.G. nr. 28/2002 prevede că deținerea de valori mobiliare emise de societățile deținute public constituie investiții în scopul deținerii de profit, iar prin hotărârea adoptată nu se poate vorbi despre o diminuare a profitului societății pârâte prin împuternicirea consiliului de administrație de a încheia acte juridice până la plafonul de 2.000.000 dolari S.U.A., prin luarea acestei măsuri nefiind încălcate nici dispozițiile art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002. Această prevedere limitează dreptul de a încheia acte juridice numai directorilor și administratorilor și nu C.A.

Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta criticile vizând modul eronat în care au fost interpretate dispozițiile art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002, făcându-se o confuzie între administrator și C.A. ca organ colegial de conducere al societății și că s-a făcut o aplicare greșită a legii, la stabilirea limitelor competenței acestuia. Prin decizia civilă nr. 83 din 21 noiembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul, a modificat în tot sentința atacată și pe fond a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea în parte a hotărârii A.G.A. din 2 iulie 2003, privind modificarea art. 12 alin. (2) lit. k) și art. 17 alin. (1) lit. c) din actele constitutive ale pârâtei intimate.

În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că plafonul de 2.000.000 dolari S.U.A., stabilit în competența C.A., prin hotărârea A.G.A. este cu mult superior valorii maxime prevăzută de art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002, adică de 10 ori plafonul legal care era de numai 118.000 dolari S.U.A. S-a înlăturat interpretarea instanței de fond, potrivit căreia art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002, privește numai administratorii și directorii societății și nu C.A. ca organ colegial de conducere, deoarece potrivit art. 134 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, societatea pe acțiuni este administrată de unul sau mai mulți administratori temporari și irevocabili, iar atunci când sunt mai mulți administratori, ei formează un C.A., din motivarea instanței de fond rezultând că un singur administrator ar putea avea mai multe drepturi decât Consiliul din care face parte.

Cu petiția înregistrată la data de 24 decembrie 2003 pârâta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate ca temei legal art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține că în domeniul dreptului privat normele de drept au în special caracter dispozitiv și nu imperativ, iar atât Legea nr. 31/1990 cât și O.U.G. nr. 28/2002 lasă la atitudinea A.G.A. modalitatea în care funcționează societatea comercială. Ori hotărârea A.G.A. este legală și temeinică întrucât autorizează în prealabil C.A. să angajeze patrimoniul societății peste limita prevăzută de lege, autorizare care este în spiritul și litera legii întrucât este prealabilă și vizează situația actelor juridice menționate de art. 115 din O.U.G.

nr. 28/2002. Mai mult acționarii sunt protejați întrucât sunt toți reprezentanți în C.A., în proporții legale și corecte în același timp. Recursul este nefondat. Conform art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002 actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății, a căror valoare depășește individual sau cumulat pe durata unui exercițiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate mai puțin creanțe, vor fi încheiate de administratori sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către A.G.A. extraordinară.

Acest text nu se referă la o delegare de competență, în sensul art. 114 din Legea nr. 31/1990 republicat cu modificările și completările ulterioare respectiv mutarea sediului societății, schimbarea obiectului de activitate al societății, majorarea capitalului social, reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acțiuni, ci are în vedere o validare, aprobare prealabilă a actelor administratorilor. Astfel, competențele administratorilor societăților deținute public, sunt plafonate la 20% din totalul activelor imobilizate, mai puțin creanțele, iar orice act individual încheiat de către administratori ce depășește această limită, ad validitatem, trebuie aprobat de acționarii societății întruniți în A.G.A.

extraordinară. Reținând că o mărire a competenței administratorilor, așa cum s-a efectuat prin hotărârea A.G.A. din 2 iulie 2003 este în contradicție cu dispozițiile legale imperative ale legii, instanța de apel a pronunțat o soluție legală, urmând a fi confirmată de instanța de recurs. În considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 83 din 21 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2005.