ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 896/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 30 iulie 2003, reclamanta S.I.F. T. SA, a chemat în judecată pârâta

SC R. SA Buzău, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună

anularea hotărârii A.G.A. extraordinară din data de 2 iulie 2003, referitoare

la modificarea art. 12 alin. (2) lit. k) din statutul societății care vizează

atribuțiile A.G.A. și art. 17 alin. (1) lit. c), care se referă la limitele

unor atribuții acordate C.A.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că pârâta este o societate deținută public, fiind acționar

la aceasta cu o cotă de 30,69% din capitalul social.

La data de 2 iulie 2003 A.G.A.

a hotărât ca în competența C.A. să intre încheierea actelor juridice cu titlu

oneros sau gratuit prin care să se transmită sau să se dobândească un drept de

proprietate, un drept real sau de creanță, sau schimb, să constituie în

garanție, să închirieze, să transmită și să dobândească, să ia în leasing având

drept obiect bunuri a căror valoare depășește suma de 2.000.000 dolari S.U.A.,

acte care se vor putea încheia numai după avizarea favorabilă de către adunarea

generală.

Reprezentantul reclamantei

care a participat la lucrările adunării generale a votat contra, motivat de

faptul că s-au încălcat dispozițiile art. 110-115 din Legea nr. 31/1990 și ale

O.U.G. nr. 28/2000, deoarece și-a anihilat propriile atribute stabilite prin

lege, iar prin măsurile dispuse sunt excluși de la actele de conducere ale

societății acționarii, încălcându-se dreptul de proprietate garantat de

Constituție, precum și art. 98 din O.U.G. nr. 28/2002.

Tribunalul Buzău prin

sentința nr. 2110 din 8 septembrie 2003 a respins acțiunea, ca nefondată, cu

motivarea potrivit căreia art. 98 din O.U.G. nr. 28/2002 prevede că deținerea

de valori mobiliare emise de societățile deținute public constituie investiții

în scopul deținerii de profit, iar prin hotărârea adoptată nu se poate vorbi

despre o diminuare a profitului societății pârâte prin împuternicirea

consiliului de administrație de a încheia acte juridice până la plafonul de

2.000.000 dolari S.U.A., prin luarea acestei măsuri nefiind încălcate nici

dispozițiile art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002.

Această prevedere limitează

dreptul de a încheia acte juridice numai directorilor și administratorilor și

nu C.A.

Împotriva acestei soluții a

promovat apel reclamanta criticile vizând modul eronat în care au fost

interpretate dispozițiile art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002, făcându-se o

confuzie între administrator și C.A. ca organ colegial de conducere al

societății și că s-a făcut o aplicare greșită a legii, la stabilirea limitelor

competenței acestuia.

Prin decizia civilă nr. 83

din 21 noiembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis apelul, a modificat în tot sentința atacată

și pe fond a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea în parte a

hotărârii A.G.A. din 2 iulie 2003, privind modificarea art. 12 alin. (2) lit. k)

și art. 17 alin. (1) lit. c) din actele constitutive ale pârâtei intimate.

În motivarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că plafonul de 2.000.000 dolari S.U.A.,

stabilit în competența C.A., prin hotărârea A.G.A. este cu mult superior

valorii maxime prevăzută de art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002, adică de 10 ori

plafonul legal care era de numai 118.000 dolari S.U.A.

S-a înlăturat interpretarea

instanței de fond, potrivit căreia art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002, privește

numai administratorii și directorii societății și nu C.A. ca organ colegial de

conducere, deoarece potrivit art. 134 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990,

societatea pe acțiuni este administrată de unul sau mai mulți administratori

temporari și irevocabili, iar atunci când sunt mai mulți administratori, ei

formează un C.A., din motivarea instanței de fond rezultând că un singur

administrator ar putea avea mai multe drepturi decât Consiliul din care face

parte.

Cu petiția înregistrată la

data de 24 decembrie 2003 pârâta a declarat recurs, în termen și legal timbrat,

criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate ca temei legal art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține că în domeniul

dreptului privat normele de drept au în special caracter dispozitiv și nu

imperativ, iar atât Legea nr. 31/1990 cât și O.U.G. nr. 28/2002 lasă la

atitudinea A.G.A. modalitatea în care funcționează societatea comercială.

Ori hotărârea A.G.A. este

legală și temeinică întrucât autorizează în prealabil C.A. să angajeze

patrimoniul societății peste limita prevăzută de lege, autorizare care este în

spiritul și litera legii întrucât este prealabilă și vizează situația actelor

juridice menționate de art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002. Mai mult acționarii

sunt protejați întrucât sunt toți reprezentanți în C.A., în proporții legale și

corecte în același timp.

Recursul este nefondat.

Conform art. 115 din O.U.G. nr.

28/2002 actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanție

a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății, a căror

valoare depășește individual sau cumulat pe durata unui exercițiu financiar,

20% din totalul activelor imobilizate mai puțin creanțe, vor fi încheiate de

administratori sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de

către A.G.A. extraordinară.

Acest text nu se referă la o

delegare de competență, în sensul art. 114 din Legea nr. 31/1990 republicat cu

modificările și completările ulterioare respectiv mutarea sediului societății,

schimbarea obiectului de activitate al societății, majorarea capitalului

social, reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi

acțiuni, ci are în vedere o validare, aprobare prealabilă a actelor

administratorilor.

Astfel, competențele

administratorilor societăților deținute public, sunt plafonate la 20% din

totalul activelor imobilizate, mai puțin creanțele, iar orice act individual

încheiat de către administratori ce depășește această limită, ad validitatem,

trebuie aprobat de acționarii societății întruniți în A.G.A. extraordinară.

Reținând că o mărire a

competenței administratorilor, așa cum s-a efectuat prin hotărârea A.G.A. din 2

iulie 2003 este în contradicție cu dispozițiile legale imperative ale legii,

instanța de apel a pronunțat o soluție legală, urmând a fi confirmată de

instanța de recurs.

În considerarea

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC R. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 83 din 21

noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 februarie 2005.