ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5178/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 336,

pronunțată la data de 2 februarie 2004, în dosarul nr. 2891/2003, secția

comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașov a admis

acțiunea formulată de reclamanta, S.I.F. T. SA în contradictoriu cu pârâta, SC R.

SA, cu consecința anulării hotărârii adunării generale a acționarilor

societății pârâte din data de 18 martie 2003, referitor la repartizarea

profitului net înregistrat de aceasta la data de 31 decembrie 2002; a respins

cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta, A.S.P. R. Brașov

și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 106.000 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în principal, că hotărârea A.G.A., prin care profitul rămas

după constituirea fondului de rezervă și a surselor de finanțare este

distribuit salariaților și administratorilor sub forma salariilor, lezează

dreptul legal al acționarilor de a participa la distribuirea dividendelor fiind

lovită de nulitate absolută.

Secția comercială și de contencios

administrativ a Curții de Apel Brașov, prin decizia nr. 136/ Ap, pronunțată la

data de 25 mai 2004, în dosarul nr. 310/Ap/C/2004 a anulat, ca netimbrat,

apelul declarat de intervenienta A.S.P. R. Brașov, împotriva sentinței

tribunalului și a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta, SC R. SA

Brașov, împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de control judiciar a reținut că apelanta intervenientă nu a

îndeplinit obligația timbrării cererii sale de apel, cu toate că a fost încunoștințată

de această obligație și a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru iar, cu referire la

apelul pârâtei, a apreciat că motivele invocate în susținerea excepției lipsei

calității procesuale active a reclamantei sunt neîntemeiate, întrucât

înscrisurile depuse la dosar atestă neîndeplinirea cerințelor art. 131 alin.

(2) și alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată și că, întemeiat, instanța

de fond a reținut că hotărârea A.G.A. este lovită de nulitate absolută,

deoarece măsura adoptată privind distribuirea profitului rămas după

constituirea fondului de rezervă și a surselor de finanțare lezează dreptul

legal al acționarilor S.I.F. T. SA de a participa la distribuirea dividendelor.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs apelanta pârâtă, SC R. SA Brașov, invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că instanța de apel, respingând excepția lipsei calității procesuale

active, a încălcat dispozițiile art. 131 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 31/1990,

republicată, iar prin menținerea soluției instanței de fond, în considerarea art.

10 din statutul SC R. SA, a dat o greșită interpretare acestui text, reiterându-se,

totodată, apărările referitoare la faptul că această societate este deținută

public și la legalitatea convocării ședinței A.G.A. în litigiu ca și a

hotărârii adoptată de aceasta cu privire la repartizarea profitului net, fără

ca acestea să fie structurate și argumentate, conform cerințelor art. 302 alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., prin raportare la decizia atacată spre a putea fi

examinate în această cale de atac.

Intimata S.I.F. T. SA a solicitat,

prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind neîntemeiate criticile

formulate în susținerea acestei cereri.

Recursul este nefondat.

Astfel, având în vedere că S.I.F. T.

SA, acționar al SC R. SA, a solicitat în ședința A.G.A. din 18 martie 2003 împărțirea

profitului net realizat de această societate în exercițiul financiar al anului

2002 într-o altă modalitate decât cea adoptată, propusă de C.A., căreia i s-a opus,

astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit cu ocazia evocatei ședințe, se

constată îndeplinirea condițiilor prevăzute a fi întrunite cumulativ de art. 131

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, în redactarea și cu numerotarea

în vigoare la acea dată, aspect ce conferă acestei părți legitimare procesuală

în cauză, iar prin modificarea alin. (4) al precizatului articol, în sensul

înlăturării cerinței depunerii „cel puțin a unei acțiuni la grefa instanței”, la

doar câteva zile de la data înregistrării cererii de anulare formulată în cauză,

conform art. 54 din Legea nr. 161 din 21 aprilie 2003, rezultă că prin decizia

atacată nu au fost încălcate menționatele dispoziții legale, cum, corect, a

reținut instanța de apel, cu atât mai mult cu cât, dacă nu survenea evocata

modificare, o astfel de cerință putea fi complinită.

Este de observat că situația creată

prin hotărârea A.G.A. a SC R. SA din 18 martie 2003, cu referire la

repartizarea profitului net înregistrat de această entitate colectivă la data

de 31 decembrie 2002, încalcă principiul egalității între acționari, derivat

din egalitatea de valoare a acțiunilor ca și dreptul patrimonial al acestora la

dividende și contravine prevederilor art. 10 din statutul menționatei

societăți, care conferă acționarilor dreptul de a participa la distribuirea

profitului, corect interpretate de instanța de apel.

Așa fiind, constatând că, în cauză,

nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul formulat de apelanta pârâtă, SC R. SA împotriva deciziei pronunțată în

apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC R. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 136 din 25 mai 2004 a Curții de Apel

Brașov, ca nefondat.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2005.