ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5178/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 336, pronunțată la data de 2 februarie 2004, în dosarul nr. 2891/2003, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașov a admis acțiunea formulată de reclamanta, S.I.F. T. SA în contradictoriu cu pârâta, SC R. SA, cu consecința anulării hotărârii adunării generale a acționarilor societății pârâte din data de 18 martie 2003, referitor la repartizarea profitului net înregistrat de aceasta la data de 31 decembrie 2002; a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta, A.S.P. R. Brașov și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 106.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că hotărârea A.G.A., prin care profitul rămas după constituirea fondului de rezervă și a surselor de finanțare este distribuit salariaților și administratorilor sub forma salariilor, lezează dreptul legal al acționarilor de a participa la distribuirea dividendelor fiind lovită de nulitate absolută. Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Brașov, prin decizia nr. 136/ Ap, pronunțată la data de 25 mai 2004, în dosarul nr. 310/Ap/C/2004 a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de intervenienta A.S.P. R. Brașov, împotriva sentinței tribunalului și a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta, SC R. SA Brașov, împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că apelanta intervenientă nu a îndeplinit obligația timbrării cererii sale de apel, cu toate că a fost încunoștințată de această obligație și a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru iar, cu referire la apelul pârâtei, a apreciat că motivele invocate în susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei sunt neîntemeiate, întrucât înscrisurile depuse la dosar atestă neîndeplinirea cerințelor art. 131 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată și că, întemeiat, instanța de fond a reținut că hotărârea A.G.A. este lovită de nulitate absolută, deoarece măsura adoptată privind distribuirea profitului rămas după constituirea fondului de rezervă și a surselor de finanțare lezează dreptul legal al acționarilor S.I.F.

T. SA de a participa la distribuirea dividendelor. Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta pârâtă, SC R. SA Brașov, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel, respingând excepția lipsei calității procesuale active, a încălcat dispozițiile art. 131 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, iar prin menținerea soluției instanței de fond, în considerarea art. 10 din statutul SC R. SA, a dat o greșită interpretare acestui text, reiterându-se, totodată, apărările referitoare la faptul că această societate este deținută public și la legalitatea convocării ședinței A.G.A. în litigiu ca și a hotărârii adoptată de aceasta cu privire la repartizarea profitului net, fără ca acestea să fie structurate și argumentate, conform cerințelor art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., prin raportare la decizia atacată spre a putea fi examinate în această cale de atac. Intimata S.I.F. T. SA a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind neîntemeiate criticile formulate în susținerea acestei cereri. Recursul este nefondat. Astfel, având în vedere că S.I.F. T. SA, acționar al SC R. SA, a solicitat în ședința A.G.A.

din 18 martie 2003 împărțirea profitului net realizat de această societate în exercițiul financiar al anului 2002 într-o altă modalitate decât cea adoptată, propusă de C.A., căreia i s-a opus, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit cu ocazia evocatei ședințe, se constată îndeplinirea condițiilor prevăzute a fi întrunite cumulativ de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, în redactarea și cu numerotarea în vigoare la acea dată, aspect ce conferă acestei părți legitimare procesuală în cauză, iar prin modificarea alin. (4) al precizatului articol, în sensul înlăturării cerinței depunerii „cel puțin a unei acțiuni la grefa instanței”, la doar câteva zile de la data înregistrării cererii de anulare formulată în cauză, conform art. 54 din Legea nr. 161 din 21 aprilie 2003, rezultă că prin decizia atacată nu au fost încălcate menționatele dispoziții legale, cum, corect, a reținut instanța de apel, cu atât mai mult cu cât, dacă nu survenea evocata modificare, o astfel de cerință putea fi complinită.

Este de observat că situația creată prin hotărârea A.G.A. a SC R. SA din 18 martie 2003, cu referire la repartizarea profitului net înregistrat de această entitate colectivă la data de 31 decembrie 2002, încalcă principiul egalității între acționari, derivat din egalitatea de valoare a acțiunilor ca și dreptul patrimonial al acestora la dividende și contravine prevederilor art. 10 din statutul menționatei societăți, care conferă acționarilor dreptul de a participa la distribuirea profitului, corect interpretate de instanța de apel. Așa fiind, constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de apelanta pârâtă, SC R. SA împotriva deciziei pronunțată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 136 din 25 mai 2004 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.