ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2278/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 19 iulie 2004, reclamanta SC F.P. SA Arad a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, solicitând suspendarea executării procesului-verbal de control din 14 aprilie 2004, încheiat de pârâtă, prin care s-au stabilit în sarcina societății, obligații bugetare de 6.565.201.050 lei. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că împotriva actului de control a formulat acțiune în anulare, ce formează obiectul dosarului nr. 5424/2004, al Curții de Apel Timișoara. Executarea procesului-verbal ar duce la blocarea financiară a activității societății, cu grave consecințe pentru desfășurarea procesului de producție și plata salariilor celor 860 de angajați.

Prin încheierea nr. 367 din 26 iulie 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de control, până la soluționarea fondului litigiului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art. 9 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, fiind dovedite iminența producerii pagubei și cazul bine justificat. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, arătând că reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, respectiv ca motivele suspendării să fie bine justificate și să creeze o puternică îndoială asupra legalității actului administrativ. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, se constată că instanța de fapt a aplicat în mod corect prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990, dispunând suspendarea executării actului de control, până la soluționarea dosarului de fond, fiind îndeplinite ambele cerințe, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. De altfel, măsura suspendării executării și-a produs efectele, litigiul de fond fiind deja soluționat de Curtea de Apel Timișoara care, prin sentința civilă nr. 98 din 22 martie 2005, a admis în parte acțiunea și a anulat parțial actele administrative atacate, cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 6.171.100.925 lei.

În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, împotriva încheierii nr. 367 din 26 iulie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 5424/2004, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.