ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2278/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 19 iulie 2004, reclamanta SC F.P. SA Arad a chemat în judecată Direcția

Generală a Finanțelor Publice Arad, solicitând suspendarea executării

procesului-verbal de control din 14 aprilie 2004, încheiat de pârâtă, prin care

s-au stabilit în sarcina societății, obligații bugetare de 6.565.201.050 lei.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că împotriva actului de control a formulat acțiune în

anulare, ce formează obiectul dosarului nr. 5424/2004, al Curții de Apel

Timișoara.

Executarea procesului-verbal

ar duce la blocarea financiară a activității societății, cu grave consecințe

pentru desfășurarea procesului de producție și plata salariilor celor 860 de

angajați.

Prin încheierea nr. 367 din 26

iulie 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea și a dispus suspendarea

executării procesului-verbal de control, până la soluționarea fondului

litigiului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art. 9 alin. 1 din Legea

nr. 29/1990, fiind dovedite iminența producerii pagubei și cazul bine

justificat.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, arătând că

reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, respectiv ca

motivele suspendării să fie bine justificate și să creeze o puternică îndoială

asupra legalității actului administrativ.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, se constată că

instanța de fapt a aplicat în mod corect prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990,

dispunând suspendarea executării actului de control, până la soluționarea

dosarului de fond, fiind îndeplinite ambele cerințe, respectiv existența unui

caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

De altfel, măsura

suspendării executării și-a produs efectele, litigiul de fond fiind deja

soluționat de Curtea de Apel Timișoara care, prin sentința civilă nr. 98 din 22

martie 2005, a admis în parte acțiunea și a anulat parțial actele

administrative atacate, cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de

6.171.100.925 lei.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, împotriva încheierii nr. 367

din 26 iulie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 5424/2004, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2005.