ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5774/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 27 octombrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 1776/2004, Curtea de Apel Galați, admițând propunerea nr. 1/ P din 27 octombrie 2004 a P.N.A., serviciul Teritorial Galați, a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.C., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe o perioadă de 29 zile, respectiv de la 27 octombrie 2004 până la 24 noiembrie 2004 și a inculpatului P.E., pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe o perioadă de 29 zile, respectiv de la 27 octombrie 2004, până la 24 noiembrie 2004. În sarcina inculpatului A.C.

s-a reținut că în perioada 1 iulie 2002 – decembrie 2002, în calitate de ofițer de poliție la Biroul Pașapoarte din cadrul S. Galați, a pretins și primit, direct sau prin intermediari, sumele de 2.200 euro, 500 dolari S.U.A. și 1.500.000 lei, pentru a elibera, în regim de urgență pașapoarte turistice mai multor persoane. În sarcina inculpatului P.E. s-a reținut că în perioada 1 iulie 2002 – 1 septembrie 2002, a pretins și primit, direct și indirect, sumele de 1.500 euro și 350 dolari S.U.A., de la mai multe persoane, pe care le-a dat coinculpatului A.C., conform înțelegerii intervenite între cei doi, pentru ca acesta din urmă să primească, să întocmească și să elibereze pașapoarte turistice mai multor persoane.

Instanța de fond a arătat că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 149 1 C. proc. pen., cu referire la art. 148 lit. b) și h) din același cod, întrucât există indicii temeinice că primul inculpat a comis infracțiunea de luare de mită, iar cel de al doilea pe cea de complicitate la această infracțiune, pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret, pentru ordinea publică. În termen legal, cei doi inculpați au declarat recurs împotriva menționatei încheieri, solicitând punerea lor în libertate, întrucât nu există indicii temeinice de vinovăție, măsura nu mai este oportună, față de comportarea pe care au avut-o în cursul urmăririi penale și că nu sunt probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive indicată. În art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că măsura arestării preventive dispusă de Curtea de apel Galați la data de 27 octombrie 2004, este legală și temeinică, din actele dosarului rezultând că există indicii temeinice că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv complicitate la această infracțiune, situație în care lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret, pentru ordinea publică, așa cum cer dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen. Pentru considerentele expuse, recursurile inculpaților A.C.

și P.E., nefiind fondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse, ca atare, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.C. și P.E., împotriva încheierii din 27 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 1776/2004. Obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei, fiecare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2004.