ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5774/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 27 octombrie

2004, pronunțată în dosarul penal nr. 1776/2004, Curtea de Apel Galați,

admițând propunerea nr. 1/ P din 27 octombrie 2004 a P.N.A., serviciul

Teritorial Galați, a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.C., pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.

pen., cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe o perioadă de 29 zile, respectiv de la

27 octombrie 2004 până la 24 noiembrie 2004 și a inculpatului P.E., pentru

complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26, raportat

la art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe o perioadă de 29

zile, respectiv de la 27 octombrie 2004, până la 24 noiembrie 2004.

În sarcina inculpatului A.C. s-a

reținut că în perioada 1 iulie 2002 – decembrie 2002, în calitate de ofițer de

poliție la Biroul Pașapoarte din cadrul S. Galați, a pretins și primit, direct

sau prin intermediari, sumele de 2.200 euro, 500 dolari S.U.A. și 1.500.000

lei, pentru a elibera, în regim de urgență pașapoarte turistice mai multor

persoane.

În sarcina inculpatului P.E. s-a

reținut că în perioada 1 iulie 2002 – 1 septembrie 2002, a pretins și primit,

direct și indirect, sumele de 1.500 euro și 350 dolari S.U.A., de la mai multe

persoane, pe care le-a dat coinculpatului A.C., conform înțelegerii intervenite

între cei doi, pentru ca acesta din urmă să primească, să întocmească și să elibereze

pașapoarte turistice mai multor persoane.

Instanța de fond a arătat că în

cauză sunt îndeplinite prevederile art. 149

1

C. proc. pen., cu

referire la art. 148 lit. b) și h) din același cod, întrucât există indicii

temeinice că primul inculpat a comis infracțiunea de luare de mită, iar cel de

al doilea pe cea de complicitate la această infracțiune, pedepsită de lege cu

închisoare mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea lor în

libertate ar prezenta un pericol concret, pentru ordinea publică.

În termen legal, cei doi inculpați

au declarat recurs împotriva menționatei încheieri, solicitând punerea lor în

libertate, întrucât nu există indicii temeinice de vinovăție, măsura nu mai

este oportună, față de comportarea pe care au avut-o în cursul urmăririi penale

și că nu sunt probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică.

Recursurile inculpaților nu sunt

fondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului, ori pentru a se împiedica sustragerea

inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura arestării

preventive indicată.

În art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse

în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii, sau

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în

raport de motivele de recurs invocate, se constată că măsura arestării

preventive dispusă de Curtea de apel Galați la data de 27 octombrie 2004, este

legală și temeinică, din actele dosarului rezultând că există indicii temeinice

că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.

254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv complicitate la această

infracțiune, situație în care lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol

concret, pentru ordinea publică, așa cum cer dispozițiile art. 148 alin. (1) C.

proc. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursurile inculpaților A.C. și P.E., nefiind fondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse, ca atare, cu obligarea

recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.C. și P.E., împotriva încheierii din 27 octombrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 1776/2004.

Obligă inculpații la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei, fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

noiembrie 2004.