ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3597/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 octombrie 2003, reclamantul A.S., cetățean canadian de origine palestiniană, a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, solicitând anularea măsurii nepermiterii intrării în România luată la data de 1 aprilie 2003, când s-a reîntors din Canada, în România, unde s-a stabilit în anul 2001, împreună cu soția și cei doi copii minori. Ulterior, a fost introdus în cauză S.R.I., întrucât măsura instituirii unui consemn la frontieră a fost dispusă în baza unei solicitări a S.R.I., în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. a) și b) și art. 101 alin. (2) din O.U.G.

nr. 194/2002. Prin sentința civilă nr. 473/2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, ca nefondată, reținându-se că nu a fost înlăturată prezumția de legalitate a măsurii dispuse de pârât. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul. În motivarea recursului s-a arătat că nu există un act (înscris) prin care s-a instituit măsura interzicerii reclamantului de a intra în țară, că nu are legătură cu formațiuni teroriste. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea reține următoarele: Din întâmpinările formulate de pârâți rezultă că măsura interzicerii intrării reclamantului pe teritoriul României a fost luată în baza art. 8 alin. (1) lit. a) și b), cu referire la art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 194/2002, în condițiile art. 8 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 194/2002. Măsura interzicerii intrării unui străin pe teritoriul României se dispune de Autoritatea pentru Străini, în conformitate cu dispozițiile art. 101 din O.U.G. nr. 194/2002. Drept urmare, reclamantul trebuia să cheme în judecată această autoritate publică și să solicite anularea măsurii luate. În aceste condiții, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și S.R.I. nu au calitate procesuală pasivă și acțiunea trebuia respinsă pentru acest considerent. Soluția instanței de fond nu va fi, însă, modificată, pentru că s-ar îngreuna situația recurentului în propria cale de atac. Pe de altă parte, se constată că recurentului îi este permisă intrarea în România, întrucât prin adresa nr. 64742 din 12 aprilie 2005 a S.R.I., s-a comunicat faptul că motivele care au stat la baza inițierii măsurii de nepermitere a intrării în România, nu mai subzistă, astfel încât S.R.I.

nu are obiecțiuni cu privire la încetarea interdicției de intrare în România a cetățeanului canadian de naționalitate palestiniană, A.S., născut la 30 septembrie 1959, în Balbek - Liban. Pe cale de consecință, recursul va fi respins ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.S. împotriva sentinței civile nr. 473 din 10 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.