ÎCCJ, Decizia nr. 79/2004

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia a cărei retractare se solicită, Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 6853 din 22 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, a casat decizia atacată și a respins recursul declarat de reclamanta SC A.A.M. SRL București împotriva deciziei nr. 1127 din 17 august 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Împotriva acestei decizii, reclamanta, SC A.A.M. SRL București, a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. În motivarea contestației în anulare formulate, contestatoarea a susținut că nu a fost încunoștiințată despre judecarea recursului în anulare, procedura de citare nefiind îndeplinită conform legii. Contestația în anulare este fondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 85 C. proc. civ., instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. Totodată, art. 107 din același cod obligă instanța să amâne judecarea cauzei ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor impuse de lege, sub sancțiunea nulității. Din economia textelor menționate rezultă că dispozițiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, ce se justifică prin scopul pentru care au fost edictate, și anume, pentru asigurarea respectării principiului contradictorialității procesului civil și a dreptului la apărare.

Din acest motiv, în cazul judecării cauzei cu nerespectarea normelor privind citarea, hotărârea pronunțată este lovită de nulitate. Din aceleași considerente, ce caracterizează procedura citării, ca o instituție fundamentală a procesului civil, prin art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a stabilit posibilitatea atacării cu contestație în anulare a hotărârilor irevocabile, în situația „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”, fără ca exercitarea acestei căi extraordinare de atac să fie condiționată, cu privire la parte, de dovedirea producerii unei vătămări. În cauză, din practicaua deciziei atacate cu contestație în anulare, rezultă că SC A.A.M.

SRL București nu s-a înfățișat la termenul din 17 februarie 2002, fixat pentru judecarea recursului în anulare. Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că, în cauza având ca obiect recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 6853 din 22 noiembrie 2001 a secției comerciale a Curții Supreme de Justiție, contestatoarea, în calitate de intimată-reclamantă, a fost citată prin afișare la sediul social. Or, dispozițiile art. 90 C. proc. civ. au în vedere înmânarea citației, cu distincțiile prevăzute de textul menționat, sintagmă care trebuie înțeleasă sub aspectul scopului citării, reprezentat de încunoștiințarea efectivă a părții despre existența procesului, pentru ca aceasta să se poată prezenta și să-și facă apărările pe care le consideră necesare.

Este adevărat că, potrivit art. 92 alin. (4) C. proc. civ., în cazuri determinate, citarea părții se poate îndeplini legal și prin afișarea citației. Însă, contestatoarea este persoană juridică, iar decizia atacată a fost pronunțată la primul termen de judecată, la care această parte nu s-a înfățișat. Or, potrivit art. 92 1 C. proc. civ., „comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau, dacă se constată, la termen, lipsa oricărei persoane la sediul acestora”. Cum ipoteza refuzului primirii citației nu se regăsește în cauză, citarea prin afișare îndeplinește condițiile stabilite de textul menționat, exclusiv în cazul în care, la acest prim termen fixat pentru judecarea recursului în anulare, se constată lipsa oricărei persoanei de la sediul intimatei-reclamante.

Din actele depuse la dosarul cauzei, în ședința publică de la data de 16 februarie, respectiv, certificatul de înmatriculare emis la data de 29 iulie 2002, rezultă că SC A.A.M. SRL București are sediul în București, pe strada G. nr. 4. În ciclul ordinar al judecării cauzei, reclamanta menționată a fost citată la sediul social din București, B-dul T. nr. 45, precizat de aceasta prin cererea de chemare în judecată. Ciclul ordinar al judecății s-a încheiat la data de 22 noiembrie 2001, când a fost pronunțată decizia nr. 6953 de către secția comercială a Curții Supreme de Justiție, ca instanță de recurs. În raport cu cele două date menționate, rezultă că schimbarea sediului social al societății comerciale reclamante a avut loc ulterior încheierii ciclului ordinar al judecății.

Or, art. 98 C. proc. civ. privește „schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății”. Față de împrejurarea schimbării ulterioare a sediului societății și nu „în timpul judecății”, dispozițiile menționate nu sunt incidente în cauză nici sub aspectul obligației de aducere la cunoștința instanței și nici sub aspectul sancțiunii neluării în seamă a acestei modificări. Așadar, în mod corect, contestatoarea a susținut că nu a avut loc o încunoștințare efectivă a acesteia despre existența procesului, așa încât criticile formulate se constată a fi întemeiate. Ca atare, urmare a neîndeplinirii legale a procedurii de citare, decizia atacată este supusă cazului de anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., invocat de contestatoare. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula decizia atacată și va fixa termen pentru judecarea recursului în anulare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de reclamanta SC A.A.M. SRL București împotriva deciziei nr. 30 din 17 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție – Completul de 9 judecători. Anulează decizia atacată. Fixează termen, la 17 mai 2004, pentru judecarea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 6853 din 22 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, pentru când părțile se vor cita, intimatele-pârâte, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, sucursala regională București – Ilfov, ca în precedent, iar intimata-reclamantă în București, strada G., nr. 4, sectorul 6. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2004.