ÎCCJ, Decizia nr. 79/2004

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia a cărei retractare se

solicită, Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție a admis recursul

în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 6853 din 22 noiembrie 2001 a Curții

Supreme de Justiție, secția comercială, a casat decizia atacată și a respins

recursul declarat de reclamanta SC A.A.M. SRL București împotriva deciziei nr. 1127

din 17 august 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta, SC A.A.M. SRL București, a formulat contestație în anulare,

întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare

formulate, contestatoarea a susținut că nu a fost încunoștiințată despre judecarea

recursului în anulare, procedura de citare nefiind îndeplinită conform legii.

Contestația în anulare este fondată,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 85 C. proc. civ.,

instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea

părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Totodată, art. 107 din același cod

obligă instanța să amâne judecarea cauzei ori de câte ori constată că partea

care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor impuse de lege, sub

sancțiunea nulității.

Din economia textelor menționate

rezultă că dispozițiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, ce

se justifică prin scopul pentru care au fost edictate, și anume, pentru

asigurarea respectării principiului contradictorialității procesului civil și a

dreptului la apărare. Din acest motiv, în cazul judecării cauzei cu nerespectarea

normelor privind citarea, hotărârea pronunțată este lovită de nulitate.

Din aceleași considerente, ce

caracterizează procedura citării, ca o instituție fundamentală a procesului

civil, prin art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a stabilit posibilitatea

atacării cu contestație în anulare a hotărârilor irevocabile, în situația „când

procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii”, fără ca exercitarea acestei căi

extraordinare de atac să fie condiționată, cu privire la parte, de dovedirea

producerii unei vătămări.

În cauză, din practicaua deciziei

atacate cu contestație în anulare, rezultă că SC A.A.M. SRL București nu s-a

înfățișat la termenul din 17 februarie 2002, fixat pentru judecarea recursului

în anulare.

Din dovada de îndeplinire a

procedurii de citare rezultă că, în cauza având ca obiect recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei nr. 6853 din 22 noiembrie 2001 a secției comerciale

a Curții Supreme de Justiție, contestatoarea, în calitate de

intimată-reclamantă, a fost citată prin afișare la sediul social.

Or, dispozițiile art. 90 C. proc.

civ. au în vedere înmânarea citației, cu distincțiile prevăzute de textul

menționat, sintagmă care trebuie înțeleasă sub aspectul scopului citării,

reprezentat de încunoștiințarea efectivă a părții despre existența procesului,

pentru ca aceasta să se poată prezenta și să-și facă apărările pe care le

consideră necesare.

Este adevărat că, potrivit art. 92 alin.

(4) C. proc. civ., în cazuri determinate, citarea părții se poate îndeplini

legal și prin afișarea citației.

Însă, contestatoarea este persoană

juridică, iar decizia atacată a fost pronunțată la primul termen de judecată,

la care această parte nu s-a înfățișat.

Or, potrivit art. 92

1

C.

proc. civ., „comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate

realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor

sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția

cazurilor în care se refuză primirea sau, dacă se constată, la termen, lipsa

oricărei persoane la sediul acestora”.

Cum ipoteza refuzului primirii citației

nu se regăsește în cauză, citarea prin afișare îndeplinește condițiile

stabilite de textul menționat, exclusiv în cazul în care, la acest prim termen

fixat pentru judecarea recursului în anulare, se constată lipsa oricărei

persoanei de la sediul intimatei-reclamante.

Din actele depuse la dosarul cauzei,

în ședința publică de la data de 16 februarie, respectiv, certificatul de

înmatriculare emis la data de 29 iulie 2002, rezultă că SC A.A.M. SRL București

are sediul în București, pe strada G. nr. 4.

În ciclul ordinar al judecării

cauzei, reclamanta menționată a fost citată la sediul social din București,

B-dul T. nr. 45, precizat de aceasta prin cererea de chemare în judecată.

Ciclul ordinar al judecății s-a

încheiat la data de 22 noiembrie 2001, când a fost pronunțată decizia nr. 6953

de către secția comercială a Curții Supreme de Justiție, ca instanță de recurs.

În raport cu cele două date

menționate, rezultă că schimbarea sediului social al societății comerciale

reclamante a avut loc ulterior încheierii ciclului ordinar al judecății.

Or, art. 98 C. proc. civ. privește

„schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății”. Față de

împrejurarea schimbării ulterioare a sediului societății și nu „în timpul

judecății”, dispozițiile menționate nu sunt incidente în cauză nici sub

aspectul obligației de aducere la cunoștința instanței și nici sub aspectul

sancțiunii neluării în seamă a acestei modificări. Așadar, în mod corect,

contestatoarea a susținut că nu a avut loc o încunoștințare efectivă a acesteia

despre existența procesului, așa încât criticile formulate se constată a fi

întemeiate.

Ca atare, urmare a neîndeplinirii

legale a procedurii de citare, decizia atacată este supusă cazului de anulare

prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat de contestatoare.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula decizia

atacată și va fixa termen pentru judecarea recursului în anulare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare

formulată de reclamanta SC A.A.M. SRL București împotriva deciziei nr. 30 din

17 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție – Completul de 9 judecători.

Anulează decizia atacată.

Fixează termen, la 17 mai 2004,

pentru judecarea recursului în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 6853

din 22 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, pentru

când părțile se vor cita, intimatele-pârâte, Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului și Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului, sucursala regională București – Ilfov,

ca în precedent, iar intimata-reclamantă în București, strada G., nr. 4,

sectorul 6.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 februarie 2004.