ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8006/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8006/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 20 din 10
iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 12/2003, Colegiul jurisdicțional Sălaj a
admis actul de sesizare al Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi
Sălaj și a obligat SC Ș.F. SRL Zalău, la plata către bugetul statului, a sumei
de 11.596.400 lei, reprezentând subvenție încasată necuvenit, precum și la
foloasele nerealizate, de 1.815.647 lei, calculate până la pronunțarea
hotărârii, precum și în continuare, până la achitarea debitului.
S-au menținut măsurile asiguratorii,
iar persoana juridică a fost obligată și la 100.000 lei, cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru a pronunța această
sentință, prima instanță a reținut că în perioada 14 - 17 februarie 2003,
Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Sălaj a efectuat o
verificare a modului de acordare, utilizare și justificare a sumelor
reprezentând subvenții pentru producătorii agricoli, în anul 2002, la SC Ș.F. SRL Zalău, societate cu capital privat.
Cu această ocazie, s-a
constatat că societatea controlată a încasat de la Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, suma de 124.133.200 lei, reprezentând
reducerea prețului de cumpărare a semințelor din producția internă, folosite la
însămânțări în campania agricolă din primăvara anului 2002. Subvenția s-a
acordat în baza H.G. nr. 131/2002. Societatea s-a aprovizionat cu semințe, pe
care le-a virat la preț redus, la diverși cumpărători, în condițiile art. 6 din
H.G. nr. 131/2002, beneficiind, în calitate de comerciant, de sumele reprezentând
reduceri ale prețului de cumpărare a semințelor certificate.
Încasarea sumelor s-a făcut
în baza deconturilor justificative întocmite în condițiile Normelor
metodologice aprobate prin H.G. nr. 131/2002 (Anexa nr. 1).
Rezultă că reducerea de preț
s-a acordat, conform actului normativ, pentru sămânță și tratamentul aplicat în
vederea însămânțării. Unitatea pârâtă a extins prevederile legale, incluzând în
prețul cu ridicata și contravaloarea operațiunilor efectuate în vederea
comercializării, obținându-se un nou preț, la care s-au aplicat procentele de
reducere, încasând față de suma cuvenită, o sumă mai mare cu 11.596.400 lei.
Împotriva acestei sentințe a
formulat recurs jurisdicțional, SC Ș.F. SRL, criticând-o pe considerentul că
dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 131/2002 fac trimitere la „prețul de cumpărare
al semințelor”, ce nu este considerat altul, decât cel pe care l-a prevăzut în
deconturi, dispozițiile normative fiind aplicate în mod corect.
Curtea de Conturi, secția
jurisdicțională, prin decizia nr. 571 din 7 octombrie 2003, a respins recursul
jurisdicțional, nefiind întemeiat și a obligat recurenta, la 100.000 lei
cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs, SC Ș.F. SRL Zalău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este nefondat.
În baza H.G. nr. 131/2002
s-a stabilit nivelul maxim al reducerii prețului de cumpărare a semințelor
certificate din producție internă, provenite de la agenții economici
autorizați, folosite la însămânțări din campania agricolă din primăvara anului
2002, aprobându-se și Normele metodologice privind acordarea, utilizarea și
controlul utilizării sumelor reprezentând aceste reduceri de prețuri.
Conform art. 6 din hotărâre,
beneficiarii sumelor reprezentând reduceri ale prețului de cumpărare a
semințelor certificate, sunt agenții economici autorizați, conform Legii nr. 75/1995,
republicată, persoane fizice sau juridice, care livrează semințe cu preț redus,
societăților comerciale cu profil agricol, societăților agricole, asociaților
agricole fără personalitate juridică, producătorilor agricoli individuali,
precum și altor proprietari și deținători legali de terenuri agricole.
Condițiile concrete pentru
acordarea sumelor reprezentând reduceri la prețul de cumpărare a semințelor certificate,
folosite în campania agricolă din primăvara anului 2002, sunt prevăzute în
Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 131/2002.
Conform art. 2 alin. (2) din
Norme, în calculul reducerii de preț se are în vedere prețul cu ridicata, care
este prețul pentru sămânța ambalată, care cuprinde valoarea tratamentului cu
insecto-fungicide și/sau fungicide specifice și este prețul loco depozit
furnizor, exclusiv ambalajul și T.V.A.
În vederea încasării sumelor
reprezentând reducerea de preț de cumpărare, beneficiarii acestor sume
întocmesc deconturile justificative, conform modelului prezentat în Anexa nr. 1
la Norme, care apoi sunt prezentate Direcțiilor generale pentru agricultură și
industrie alimentară județene, însoțite de următoarele documente:
a. Situația privind
proveniența semințelor (denumirea producătorului, sediul, adresa acestuia,
cantitatea exprimată în kg sau bucăți, soiul, categoria biologică, numărul și
data documentelor de înregistrare în gestiune și documentelor de plată).
b. Autorizațiile agentului
economic;
c. Lista cuprinzând
cumpărătorii de semințe certificate cu preț redus, cuprinzând prețul de
livrare, reducerea acordată și totalul reducerii ce se primește de la bugetul
de stat.
d. Copie de pe certificatele
de valoare biologică.
Din examinarea decontului
justificativ rezultă că la coloana a patra este menționat „prețul cu ridicata”,
adică prețul pentru sămânța ambalată care cuprinde valoarea tratamentului cu
insecto-fungicide și/sau fungicide specifice, exclusiv ambalajul și T.V.A.
Examinând deconturile
justificative, în raport cu aceste reglementări legale, Curtea constată că la
decontul justificativ nr. 1 (Anexa nr. 1 la actul de control) a fost trecut ca
preț cu ridicata pentru cartofi, suma de 4600 lei/kg, deși prețul cu ridicata
de la furnizor, așa cum rezultă din factura fiscală nr. 1557677, ce trebuia să
fie înscris la această rubrică, a fost de 3.000 lei/kg. Ca atare, alocația ce
trebuia primită de la bugetul de stat, trebuia să fie de 900 lei/kg, iar nu
1380 lei/kg, astfel că suma totală de primit era de 9.860.000 lei, iar nu de
15.117.900 lei, cât a primit furnizorul.
La decontul justificativ nr.
2 (Anexa nr. 5 la actul de control) pentru trifoi roșu, s-a trecut ca preț cu
ridicata 110.295 lei/kg, deși, conform facturii fiscale nr. 1697489, eliberată
de furnizorul Stațiunea de Cercetări Livada, prețul unitar a fost de 90.000
lei/kg.
În aceste condiții, prin
înscrierea greșită a prețului cu ridicata, s-a încasat o alocație de la bugetul
de stat, de 22.059 lei/kg, în loc de 18.000 lei/kg, încasându-se o alocație
totală de 2.205.900 lei, în loc de 1.800.000 lei.
În decontul justificativ nr.
3 (Anexa nr. 6 la actul de control) este menționat un preț cu ridicata pentru
floarea soarelui, de 120.785 lei/kg, deși din aceeași factură fiscală, ca și în
cazul trifoiului roșu, rezultă că prețul unitar a fost de 100.000 lei/kg, preț
ce trebuia înscris în coloana patru a decontului justificativ. În acest mod s-a
încasat o alocație de 32.550 lei/kg, în loc de 31.000 lei/kg, cu consecința că
valoarea totală a alocației primite a fost de 6.444.900 lei, în loc de
6.138.000 lei.
Aceeași situație este
constatată la decontul justificativ nr. 4 (Anexa nr. 7 la actul de control),
unde se trece pentru produsul porumb Turda 200 Plus, prețul cu ridicata de
28.011 lei/kg, deși prețul de achiziție a fost doar de 20.834 lei/kg, așa cum
rezultă din factura fiscală nr. 1697493, eliberată de Stațiunea de Cercetări
Livada. Ca atare, s-a încasat o alocație de 7.843 lei/kg, în loc de 5834
lei/kg, suma totală primită fiind de 21.960.400 lei, în loc de 16.335.200 lei.
În aceste condiții,
recurenta a încasat necuvenit suma de 5.258.400 lei, la cartof, 405.900, la
trifoi roșu, 306.900 lei, la floarea soarelui și 5.625.200 lei, la porumb, suma
totală încasată necuvenit, fiind de 11.596.400 lei, așa cum a stabilit și prima
instanță.
În consecință, recursul
fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC Ș.F. SRL Zalău împotriva deciziei nr. 571 din 7 octombrie 2003 a Curții
de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 noiembrie 2004.