ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4519/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 299 din 2 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a fost condamnat inculpatul D.N. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata arestării preventive a inculpatului de la 2 august 2003 la zi. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. e) C. pen., a fost confiscată de la inculpat cantitatea de 2,764 gr. heroină, rămasă în urma analizelor de laborator, sigilată cu sigiliul tip MI nr. 29878. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în urma denunțului numitului B.G., în sensul că la intersecția șos. Mihai Bravu cu șos. Iancului, la un chioșc de flori se vinde heroină, organele de poliție au pus la dispoziția denunțătorului suma de 400.000 lei, formată din 4 bancnote a câte 100.000 lei fiecare, inscripționate cu praf galben fluorescent cu mențiunea „droguri”.

Denunțătorul s-a deplasat la chioșcul de flori și a cumpărat de la bărbatul care vindea flori două doze de heroină. Imediat au intervenit organele de poliție care au depistat doi bărbați, identificați ca fiind D.N. și N.P. Asupra inculpatului D.N. au fost găsite cele 4 bancnote inscripționate de poliție, iar în interiorul chioșcului, într-un coș de gunoi, au fost găsite 7 doze de heroină și o punguță mai mare tot cu heroină în greutate de 3 grame. Conform raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză, toată cantitatea de heroină găsită însumează 3,160 grame, heroina fiind prevăzută în tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000, reprezentând drog de mare risc. Inculpatul a recunoscut constant săvârșirea faptei, arătând că vindea droguri de aproximativ 2 luni în zona Baicului și de câteva zile și la florăria unde era angajat.

Drogurile le cumpăra de la un băiat pe nume M. cu care se întâlnea în zona Bucur Obor, inculpatul declarând că este de acord să colaboreze cu organele de anchetă în vederea depistării numitului M. La data de 10 octombrie 2003, Tribunalul București a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, dosar aflat în prezent pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în această cauză inculpatul D.N. a fost audiat în calitate de martor și a recunoscut că obișnuia să procure heroină de la M.G. De asemenea, inculpatul a recunoscut că, în ziua de 01 august 2003 a vândut 2 doze de heroină numitului B.G., cu suma de 200.000 lei doza și că celelalte 7 doze de heroină le primise spre a fi vândute.

În legătură cu punga găsită în chioșc, conținând tot heroină, inculpatul a precizat că știa ce conține dar urma să-i fie înmânată lui M.G. de către N.P. Declarațiile inculpatului s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu procesul-verbal de depistare, cu planșele foto, cu raportul de constatare tehnico-științifică, cu declarațiile denunțătorului și cu declarațiile martorilor V.C.M. și N.P. În drept, fapta inculpatului de a comercializa heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În cauză au fost reținute și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în sensul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă, având în vedere colaborarea inculpatului cu organele de poliție pentru tragerea la răspundere penală a numitului M.G.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul D.N., care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 237/ A din 1 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata arestării preventive a acestuia de la 2 august 2003 la zi. A fost obligat apelantul la plata sumei de 900.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.N. care, prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia și reținerea de circumstanțe atenuante personale, întrucât este infractor primar.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului D.N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, nu se constată temeiuri pentru a se da eficiență circumstanțelor atenuante judiciare, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nefiind aptă a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită, cât și a caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp. Infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri în vederea consumului propriu prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social. Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

Inculpatul prezintă un grad ridicat de periculozitate socială, având în vedere că a recurs la obținerea mijloacelor materiale necesare, pe căi ilicite, și anume prin vânzarea de droguri de mare risc. Pe de altă parte, atitudinea inculpatului de colaborare cu organele de cercetare a fost materializată de instanța de fond, prin aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, respectiv prin reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, prevăzute de textul sancționator și prin aplicarea unei pedepse la limita minimă. Împrejurarea că inculpatul este infractor primar nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante personale, cu atât mai mult cu cât acesta nu avea nici o ocupație, procurându-și mijloacele de existență din vânzarea de droguri.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 381 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc.

pen., va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive a inculpatului de la 2 august 2003 la 14 septembrie 2004. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 237/ A din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 2 august 2003, la 14 septembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2004.