ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3280/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 mai 2003 la Judecătoria sector 3 reclamantul S.S. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta S.M. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 600 mp situat în Comuna Adunați pct. “Acasă” (lot C) având categoria fâneață cu pomi, teren pe care pârâta cu rea-credință l-a acaparat posedându-l și folosindu-l în mod exclusiv. În motivare a arătat că în urma unui partaj voluntar atât el reclamantul cât și pârâta au terenuri învecinate fiecare în suprafață de 1860 mp. Pârâta a confecționat un gard despărțitor fără acordul reclamantului, ocazie cu care i-a micșorat proprietatea cu cca 600 mp.

În drept a invocat dispozițiile art. 480 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 4732 din 19 iunie 2003 Judecătoria sector 3 și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Câmpina. Prin sentința civilă nr. 2344 din 14 noiembrie 2003 Judecătoria Câmpina a respins acțiunea reținând în esență că reclamantul nu a făcut dovada că a fost deposedat de terenul de 600 mp și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apel. Hotărârea este criticată pentru că nu a ținut seama de expertizele anterioare din procesul de partaj și de actul de partaj voluntar, pentru că dacă delimitările ar fi fost corect făcute s-ar fi constatat că pârâta a acaparat din terenul său.

Apelantul critică și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanță fiind în opinia sa prea mare în raport de costurile reale impuse de proces. Prin decizia nr. 699 din 10 martie 2004 Curtea de Apel Ploiești a respins apelul obligându-l pe apelant la cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că raportul de expertiză fără referire la toate aspectele invocate de apelant, iar cheltuielile de judecată au fost acordate cu aplicarea art. 274 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs. Cu toate că recurentul nu și-a structurat criticile în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ., totuși prezentarea acestora face posibilă încadrarea lor în pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ. Criticile recurentului reclamant S.S. constau în faptul că instanța de apel se bazează pe raportul de expertiză, care, în opinia recurentului este greșit și că solicitarea sa de a se reface raportul de expertiză a fost respinsă de instanța de apel. Recursul nu este fondat și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. urmează să fie respins pentru considerentele ce vor urma. Pentru a putea delimita proprietățile părților expertul B.N. numit de instanța de fond a ținut seamă de titlurile de proprietate prezente de părți și tocmai în raport de acestea a stabilit amplasamentul și întinderea terenurilor deținute de părți, ajungând la concluzia menținută și după formularea obiecțiunilor că reclamantul deține o suprafață de teren mai mare decât cea pentru care posedă titlu de proprietate și că nu s-a făcut nici o dovadă că pârâta i-ar fi acaparat vreo porțiune de teren odată cu confecționarea gardului despărțitor.

Verificând dosarul Curții de Apel Ploiești nr. 941/2004 nu se găsește formulată cererea recurentului reclamant de refacere a raportului de expertiză. La dosarul instanței de fond există raportul de expertiză la filele 20, 21 și 22 și, urmare obiecțiunilor formulate de recurentul reclamant refacerea acestui raport la fiele 28, 29 și 30. Faptul că recurentul reclamant este nemulțumit de constatările raportului de expertiză nu înseamnă că acest raport este greșit. El a fost întocmit pe baza lucrărilor din dosar. Așa fiind, criticile recurentului reclamant urmează a fi înlăturate. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. “Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

La baza principiului ce rezultă din acest text se află culpa procesuală. Întrucât recursul urmează a fi respins, iar avocatul C.D.P. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată recurentul urmează a fi obligat să plătească 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.S. împotriva deciziei nr. 699 din 10 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2005.