ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3280/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19 mai 2003

la Judecătoria sector 3 reclamantul S.S. a chemat în judecată și personal la

interogatoriu pe pârâta S.M. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul

în suprafață de 600 mp situat în Comuna Adunați pct. “Acasă” (lot C) având

categoria fâneață cu pomi, teren pe care pârâta cu rea-credință l-a acaparat

posedându-l și folosindu-l în mod exclusiv.

În motivare a arătat că în urma unui partaj

voluntar atât el reclamantul cât și pârâta au terenuri învecinate fiecare în

suprafață de 1860 mp. Pârâta a confecționat un gard despărțitor fără acordul

reclamantului, ocazie cu care i-a micșorat proprietatea cu cca 600 mp.

În drept a invocat dispozițiile art. 480 C.

proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4732 din 19

iunie 2003 Judecătoria sector 3 și-a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Câmpina.

Prin sentința civilă nr. 2344 din 14

noiembrie 2003 Judecătoria Câmpina a respins acțiunea reținând în esență că

reclamantul nu a făcut dovada că a fost deposedat de terenul de 600 mp și a

obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a

formulat apel.

Hotărârea este criticată pentru că nu a

ținut seama de expertizele anterioare din procesul de partaj și de actul de

partaj voluntar, pentru că dacă delimitările ar fi fost corect făcute s-ar fi

constatat că pârâta a acaparat din terenul său. Apelantul critică și cuantumul

cheltuielilor de judecată acordate de instanță fiind în opinia sa prea mare în

raport de costurile reale impuse de proces.

Prin decizia nr. 699 din 10 martie 2004

Curtea de Apel Ploiești a respins apelul obligându-l pe apelant la cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

în esență că raportul de expertiză fără referire la toate aspectele invocate de

apelant, iar cheltuielile de judecată au fost acordate cu aplicarea art. 274 C.

proc. civ.

Împotriva acestei decizii reclamantul a

formulat recurs.

Cu toate că recurentul nu și-a structurat

criticile în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ., totuși prezentarea

acestora face posibilă încadrarea lor în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Criticile recurentului reclamant S.S.

constau în faptul că instanța de apel se bazează pe raportul de expertiză,

care, în opinia recurentului este greșit și că solicitarea sa de a se reface

raportul de expertiză a fost respinsă de instanța de apel.

Recursul nu este fondat și în

conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ. urmează să fie respins

pentru considerentele ce vor urma.

Pentru a putea delimita proprietățile

părților expertul B.N. numit de instanța de fond a ținut seamă de titlurile de

proprietate prezente de părți și tocmai în raport de acestea a stabilit

amplasamentul și întinderea terenurilor deținute de părți, ajungând la

concluzia menținută și după formularea obiecțiunilor că reclamantul deține o

suprafață de teren mai mare decât cea pentru care posedă titlu de proprietate și

că nu s-a făcut nici o dovadă că pârâta i-ar fi acaparat vreo porțiune de teren

odată cu confecționarea gardului despărțitor.

Verificând dosarul Curții de Apel

Ploiești nr. 941/2004 nu se găsește formulată cererea recurentului reclamant de

refacere a raportului de expertiză.

La dosarul instanței de fond există

raportul de expertiză la filele 20, 21 și 22 și, urmare obiecțiunilor formulate

de recurentul reclamant refacerea acestui raport la fiele 28, 29 și 30.

Faptul că recurentul reclamant este

nemulțumit de constatările raportului de expertiză nu înseamnă că acest raport

este greșit. El a fost întocmit pe baza lucrărilor din dosar.

Așa fiind, criticile recurentului

reclamant urmează a fi înlăturate.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ. “Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere,

să plătească cheltuielile de judecată”. La baza principiului ce rezultă din

acest text se află culpa procesuală.

Întrucât recursul urmează a fi respins,

iar avocatul C.D.P. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată recurentul

urmează a fi obligat să plătească 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.S. împotriva deciziei nr. 699

din 10 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă

recurentul să plătească intimatei suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2005.