ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 927/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 22 ianuarie 2003, reclamanta SC E. SRL Covasna a chemat în judecată, Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Agenților Economici Producători și Inspectori de Alcool Etilic Rafinat, solicitând anularea deciziei emisă de aceasta, cu nr. 463/2002, prin care i s-a respins autorizarea comercializării de băuturi alcoolice, precum și obligarea pârâtei să-i elibereze o astfel de autorizație. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că refuzul pârâtei nu este justificat. Prin sentința civilă nr. 198/F din 23 septembrie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea, a anulat decizia contestată și a obligat pârâta să elibereze reclamantei, autorizația de producție și comercializare de băuturi alcoolice.

S-a reținut pentru aceasta, că reclamanta a făcut dovada că a achiziționat cu forme legale, o instalație de îmbuteliere de la o altă societate atestată fiscal. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice. Recurenta a susținut că instanța nu a analizat temeinic dispozițiile art. 38 lit. d) și e) din Legea nr. 521/2002, în sensul că societatea de la care s-a achiziționat linia industrială, nu a putut fi verificată sub aspectul existenței vreunei datorii la buget și nici al dobândirii cu forme legale a liniei industriale.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 38 lit. d) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, „agenții economici nu vor fi autorizați, în situația în care instalația de producere a alcoolului, a distilatelor sau a băuturilor alcoolice distilate, provine direct sau indirect de la agenți economici care înregistrează datorii fiscale restante, respectiv accize”. Art. 38 lit. e) din același act normativ, interzice autorizarea, în situația în care „instalația de producere a alcoolului, a distilatelor sau a băuturilor alcoolice distilate provine de la agenți economici care nu pot fi identificați și verificați de organele de control”.

Or, în cauză comisarii Gărzii Financiare, secția Covasna, au constatat că reclamanta a dobândit o linie de îmbuteliere semiautomată de la SC T.P. SRL, societate care la rândul său, a achiziționat-o pe componente, de la diverse persoane fizice, rămase neidentificate și fără a putea produce nici un document justificativ. Mai mult, acțiunile SC T.P. SRL au fost cesionate unui cetățean maghiar, înainte de a putea fi verificată de organele de control, sub aspectul existenței vreunei datorii către buget. În atare situație și în conformitate cu dispozițiile legale menționate, în mod justificat s-a refuzat reclamantei, emiterea autorizației solicitate. Existența facturii de achiziționare a instalației, în condițiile în care organele de control au demonstrat modalitățile ilegale de procurare a acesteia, de către SC T.P.

SRL și în absența unor dovezi care să infirme aceste constatări, greșit a fost reținută de Curtea de Apel Brașov, ca dovadă a îndeplinirii cerințelor art. 38 din Legea nr. 521/2002. Tot astfel și certificatul de atestare fiscală, emis în favoarea SC T.P. SRL, după încheierea tranzacției și care nu poate avea valoare probantă, în condițiile în care, existența sau inexistența unor datorii la buget trebuia raportată numai față de acest moment. Astfel fiind, urmează a se aprecia că soluția Curții de Apel Brașov este nelegală și netemeinică, anularea dispozițiilor Legii nr. 463/2002, nefiind susținută de probe certe care să infirme constatările organelor de control. Văzând dispozițiile art. 213 C. proc.

civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 198/F din 23 februarie 2003, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de SC E. SRL Valea Crișului. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.