ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6909/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procurorul general financiar al Curții de Conturi a României, cu actul nr. 31509/64/D/2002, a sesizat Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi București, cu privire la procesul-verbal de constatare, încheiat de Divizia controlului gestionării fondurilor destinate învățământului, cercetării, artei, culturii și mass-media, prin care s-a constatat că în anii 2000 și 2001, Editura U.D. SRL a încasat de la Ministerul Educației și Cercetării, suma de 269.000.000 lei, cu titlu de subvenții, pentru editarea unui număr de 14 titluri, din care 5, în anul 2000 și 9, în anul 2001. Subvenția respectivă a fost acordată beneficiarei, în baza unor fișe de calcul economic postcalcul, și nu în baza unei convenții încheiată cu Ministerul Educației și Cercetării.

Întrucât Editura U.D. SRL nu a tipărit titlurile pentru care a primit subvenția, prin actul de control a fost obligată la plata sumei de 269.000.000 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere. în cuantum de 75.852 mii lei. De asemenea, în anul 2001 Editura U.D. SRL a beneficiat de o subvenție de 15.000 mii lei, primită de la Ministerul Culturii și Cultelor, pentru editarea a 500 exemplare de carte. Deși subvenția a fost achitată integral, beneficiarei, pentru întreg tirajul, organele de control au constatat că în realitate, o parte din lucrări au fost tipărite după expirarea termenului contractual. Ca urmare, pentru cărțile tipărite cu întârziere au fost calculate foloase nerealizate, în cuantum de 257.530.000 lei.

Camera de Conturi a municipiului București - Colegiul jurisdicțional, prin încheierea de la 16 octombrie 2002, a dispus luarea de măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând editurii, până la concurența sumelor ce fac obiectul sesizării procurorului general financiar și pentru care au fost sesizate organele de cercetare penală. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, Editura U.D. SRL București, solicitând casarea acesteia și pe cale de consecință, desființarea măsurilor asiguratorii dispuse, cu motivarea că în cauză nu există prejudiciu, subvențiile primite fiind folosite integral și în termen pentru îndeplinirea programelor de carte subvenționate de stat. Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 25 din 23 ianuarie 2003, a respins recursul jurisdicțional formulat de Editura U.D.

SRL București, ca nefondat. Și împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 309 pct. 9 C. proc. civ. În esență decizia atacată este criticată, în sensul că prin actul de sesizare nu s-a arătat concret existența unui prejudiciu care să conducă la luarea unor măsuri asiguratorii, de natură a conduce la imposibilitatea de a-și mai realiza obiectul de activitate. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Din actele și lucrările dosarului rezultă că sumele reprezentând subvenții către Editura U.D. SRL, în valoare de 269.000.000 lei, au fost acordate de Ministerul Educației și Cercetării, pentru editarea unui număr de titluri de carte, într-un anumit termen.

Suma menționată a fost acordată pe baza documentelor justificative transmise de editură, pe proprie răspundere, așa cum rezultă din Fișa de calcul economic, prezentată în anexa la Ordinul ministrului cercetării și tehnologiei nr. 159 din 12 iunie 1998. Fișa de calcul post apariție este întocmită de beneficiarul subvenției și trebuie să cuprindă datele efective rezultate din evidența contabilă proprie, iar subvenția acordată reprezintă diferența dintre costurile totale de producție și veniturile totale ale editurii, adică suma dintre veniturile realizate de vânzarea tirajului și veniturile realizate din alte surse. Editura U.D. SRL nu a respectat aceste obligații, atunci când a întocmit fișele de calcul post apariție prezentate Ministerului Educației și Cercetării, întrucât nu a menționat că a mai beneficiat de subvenții de la Ministerul Culturii și Cultelor, iar valoarea cheltuielilor totale prezentate nu reprezintă valoarea reală a acestora.

Astfel, în mod corect secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional al reclamantei, menținând măsurile dispuse prin încheierea de la 16 octombrie 2002, cu privire la instituirea măsurilor asiguratorii. În raport cu cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat, decizia atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Editura U.D. București împotriva deciziei nr. 25 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2004.