ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6909/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Procurorul general financiar al

Curții de Conturi a României, cu actul nr. 31509/64/D/2002, a sesizat Colegiul

jurisdicțional al Camerei de Conturi București, cu privire la procesul-verbal

de constatare, încheiat de Divizia controlului gestionării fondurilor destinate

învățământului, cercetării, artei, culturii și mass-media, prin care s-a

constatat că în anii 2000 și 2001, Editura U.D. SRL a încasat de la Ministerul Educației și Cercetării, suma de 269.000.000 lei, cu titlu de subvenții, pentru

editarea unui număr de 14 titluri, din care 5, în anul 2000 și 9, în anul 2001.

Subvenția respectivă a fost acordată

beneficiarei, în baza unor fișe de calcul economic postcalcul, și nu în baza

unei convenții încheiată cu Ministerul Educației și Cercetării.

Întrucât Editura U.D. SRL nu a tipărit

titlurile pentru care a primit subvenția, prin actul de control a fost obligată

la plata sumei de 269.000.000 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere.

în cuantum de 75.852 mii lei.

De asemenea, în anul 2001 Editura U.D.

SRL a beneficiat de o subvenție de 15.000 mii lei, primită de la Ministerul Culturii și Cultelor, pentru editarea a 500 exemplare de carte.

Deși subvenția a fost achitată

integral, beneficiarei, pentru întreg tirajul, organele de control au constatat

că în realitate, o parte din lucrări au fost tipărite după expirarea termenului

contractual. Ca urmare, pentru cărțile tipărite cu întârziere au fost calculate

foloase nerealizate, în cuantum de 257.530.000 lei.

Camera de Conturi a municipiului

București - Colegiul jurisdicțional, prin încheierea de la 16 octombrie 2002, a

dispus luarea de măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile

aparținând editurii, până la concurența sumelor ce fac obiectul sesizării

procurorului general financiar și pentru care au fost sesizate organele de

cercetare penală.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs, Editura U.D. SRL București, solicitând casarea acesteia și pe

cale de consecință, desființarea măsurilor asiguratorii dispuse, cu motivarea

că în cauză nu există prejudiciu, subvențiile primite fiind folosite integral

și în termen pentru îndeplinirea programelor de carte subvenționate de stat.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 25 din 23 ianuarie 2003, a respins recursul

jurisdicțional formulat de Editura U.D. SRL București, ca nefondat.

Și împotriva acestei decizii,

reclamanta a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând motivele de casare prevăzute de art. 309 pct. 9 C. proc. civ.

În esență decizia atacată este

criticată, în sensul că prin actul de sesizare nu s-a arătat concret existența

unui prejudiciu care să conducă la luarea unor măsuri asiguratorii, de natură a

conduce la imposibilitatea de a-și mai realiza obiectul de activitate.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că sumele reprezentând subvenții către Editura U.D. SRL, în valoare de

269.000.000 lei, au fost acordate de Ministerul Educației și Cercetării, pentru

editarea unui număr de titluri de carte, într-un anumit termen.

Suma menționată a fost acordată pe

baza documentelor justificative transmise de editură, pe proprie răspundere,

așa cum rezultă din Fișa de calcul economic, prezentată în anexa la Ordinul ministrului cercetării și tehnologiei nr. 159 din 12 iunie 1998.

Fișa de calcul post apariție este

întocmită de beneficiarul subvenției și trebuie să cuprindă datele efective

rezultate din evidența contabilă proprie, iar subvenția acordată reprezintă

diferența dintre costurile totale de producție și veniturile totale ale editurii,

adică suma dintre veniturile realizate de vânzarea tirajului și veniturile

realizate din alte surse.

Editura U.D. SRL nu a respectat

aceste obligații, atunci când a întocmit fișele de calcul post apariție

prezentate Ministerului Educației și Cercetării, întrucât nu a menționat că a

mai beneficiat de subvenții de la Ministerul Culturii și Cultelor, iar valoarea cheltuielilor totale prezentate nu reprezintă

valoarea reală a acestora.

Astfel, în mod corect secția

jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional al

reclamantei, menținând măsurile dispuse prin încheierea de la 16 octombrie 2002,

cu privire la instituirea măsurilor asiguratorii.

În raport cu cele ce preced,

recursul urmează a fi respins ca nefondat, decizia atacată fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Editura U.D. București împotriva

deciziei nr. 25 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2004.