ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2017/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 august 2004, sub nr. 591/CA, reclamanta P.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 4814 din 23 iulie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că împreună cu familia sa au fost strămutați din Bulgaria și a alăturat în susținerea cererii, Extrasul din Situația numerică a evacuaților din Cadrilater, stabiliți în orașul Tulcea, în care figurează R.M.

și I.M., fișa de imobil din localitatea Turtucaia, unde sunt nominalizați membrii familiei M., certificatul nr. 5/758 din 27 noiembrie 1944, eliberat de Primăria Tulcea, prin care se confirmă că I.M., repatriat din Turtucaia, are 5 copii minori, printre care și reclamanta, născută în anul 1944. Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 294/CA, pronunțată la 11 noiembrie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de P.N. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că reclamanta nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, pentru a putea susține că a avut domiciliu și a fost obligată să-l schimbe în altă localitate, iar în anul 1944, între România și Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populație.

Împotriva sentinței astfel formulate, reclamanta a declarat recurs, susținând că instanța nu a avut în vedere faptul că și copiii născuți în localitatea din care părinții lor au fost strămutați, au statutul părinților, de la data nașterii, respectiv 16 noiembrie 1944, până la 6 martie 1945. Cum pentru familia sa perioada de persecuție etnică a început în anul 1940 și s-a sfârșit la 6 martie 1945, beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 16 noiembrie 1944 - 6 martie 1945. Recursul este fondat. Din actele de la dosar rezultă că P.N., fostă M., conform certificatului de naștere nr. 213972 și de căsătorie nr. 0565517, s-a născut la 16 noiembrie 1944, în localitatea Tulcea, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea Turtucaia.

Art. 2 din H.G. nr. 127/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere din 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, se referă la persoanele care au fost strămutate sau au fost obligate să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Cum recurenta s-a născut la 16 noiembrie 1944, în localitatea Tulcea, unde părinții săi se refugiaseră din motive etnice, aceasta poate beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data nașterii sale și până la 6 martie 1945, întrucât a fost supusă acelorași privațiuni, ca și părinții săi.

De aceea, se va admite recursul în temeiul art. 312 și 314 C. proc. civ., sentința va fi casată și pe fond, va fi admisă acțiunea, se va anula hotărârea contestată, iar pârâta va fi obligată să emită o nouă decizie prin care să constate că reclamanta se încadrează în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 16 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 august 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.N. împotriva sentinței civile nr. 294/CA din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 4814 din 23 iulie 2004, emisă de pârâtă. Obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să constate calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 16 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august 2004. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2005.