ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2017/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 24 august 2004, sub nr. 591/CA, reclamanta P.N. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr.

4814 din 23 iulie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară

a Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că împreună cu familia sa au fost strămutați din Bulgaria

și a alăturat în susținerea cererii, Extrasul din Situația numerică a

evacuaților din Cadrilater, stabiliți în orașul Tulcea, în care figurează R.M.

și I.M., fișa de imobil din localitatea Turtucaia, unde sunt nominalizați

membrii familiei M., certificatul nr. 5/758 din 27 noiembrie 1944, eliberat de

Primăria Tulcea, prin care se confirmă că I.M., repatriat din Turtucaia, are 5

copii minori, printre care și reclamanta, născută în anul 1944.

Curtea de Apel Constanța, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 294/CA, pronunțată la 11

noiembrie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de P.N.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în esență, că reclamanta nu era născută în anul

1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, pentru a

putea susține că a avut domiciliu și a fost obligată să-l schimbe în altă

localitate, iar în anul 1944, între România și Bulgaria nu a avut loc nici un

schimb de populație.

Împotriva sentinței astfel

formulate, reclamanta a declarat recurs, susținând că instanța nu a avut în

vedere faptul că și copiii născuți în localitatea din care părinții lor au fost

strămutați, au statutul părinților, de la data nașterii, respectiv 16 noiembrie

1944, până la 6 martie 1945. Cum pentru familia sa perioada de persecuție

etnică a început în anul 1940 și s-a sfârșit la 6 martie 1945, beneficiază de

dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 16

noiembrie 1944 - 6 martie 1945.

Recursul este fondat.

Din actele de la dosar

rezultă că P.N., fostă M., conform certificatului de naștere nr. 213972 și de

căsătorie nr. 0565517, s-a născut la 16 noiembrie 1944, în localitatea Tulcea,

unde părinții săi se refugiaseră din localitatea Turtucaia.

Art. 2 din H.G. nr. 127/2002

pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind

acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere din 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, se referă

la persoanele care au fost strămutate sau au fost obligate să-și schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Cum recurenta s-a născut la

16 noiembrie 1944, în localitatea Tulcea, unde părinții săi se refugiaseră din

motive etnice, aceasta poate beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, începând cu data nașterii sale și până la 6 martie 1945, întrucât a

fost supusă acelorași privațiuni, ca și părinții săi.

De aceea, se va admite

recursul în temeiul art. 312 și 314 C. proc. civ., sentința va fi casată și pe

fond, va fi admisă acțiunea, se va anula hotărârea contestată, iar pârâta va fi

obligată să emită o nouă decizie prin care să constate că reclamanta se

încadrează în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 16 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 august

2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.N. împotriva sentinței civile nr. 294/CA din 11 noiembrie 2004 a Curții de

Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

pe fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 4814 din

23 iulie 2004, emisă de pârâtă.

Obligă pe pârâtă să emită o

nouă hotărâre prin care să constate calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 16 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august

2004.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 martie 2005.