ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5519/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, reclamanta C.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii a arătat faptul că părinții săi au fost refugiați din localitatea de domiciliu, iar ea a fost născută în perioada refugiului. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 307/CA din 15 noiembrie 2004, a admis acțiunea reclamantei, motivat de faptul că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, și copiii născuți în timpul refugiului părinților săi și a respins, ca prematur, capătul de cerere privind acordarea drepturilor prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând soluția pronunțată, întrucât reclamanta nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, pentru a susține că a avut un alt domiciliu și a fost obligată să-l schimbe în altă localitate. Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, prin decizia nr. 1821 din 21 martie 2005, a admis recursul formulat, a casat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru completarea probatoriului administrat, în sensul stabilirii faptului cert al refugiului familiei reclamantei.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 270/CA din 7 iulie 2005, a admis acțiunea reclamantei, motivat de faptul că beneficiază de prevederile legale, și copiii care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați din motive etnice. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, menținând aceiași motivare, în sensul că reclamanta nu era născută la momentul refugiului părinților săi. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat, recursul declarat, pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege. Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții. Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimata-reclamantă s-a născut în timpul refugiului părinților săi și, pe cale de consecință, Curtea va respinge recursul declarat și va menține hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 270/CA din 7 iulie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrative și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.