ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1922/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 22 septembrie 2005, reclamantul T.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5152 din 31 august 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 426/CA din 15 decembrie 2005, a admis acțiunea și a anulat hotărârea contestată, constatând, totodată, calitatea reclamantului, de beneficiar al legii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul s-a născut la 4 februarie 1945, în localitatea Eschibaba din județul Tulcea, localitate în care părinții săi se stabiliseră după evacuarea din Cadrilater, dispusă prin Tratatul româno-bulgar din 1940. În acest context, instanța a apreciat că drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000, având un caracter compensator, este evident că legiuitorul a urmărit să acorde beneficiul acestora, tuturor persoanelor care au suferit consecințele strămutării din motive etnice, inclusiv copiilor născuți în această perioadă. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor legale în materie și susținând că prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, fiind de strictă interpretare, nu se aplică și copiilor născuți după strămutarea părinților.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate. Textele legale au avut în vedere persecuția etnică la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copii născuți în această perioada, atâta vreme, cât au suportat împreună consecințele traumatizante ale acestei situații, iar rațiunea legii constă în acordarea unor drepturi compensatorii. Așa fiind, cum intimatul-reclamant s-a născut la data de 4 februarie 1945, în localitatea în care părinții săi au fost strămutați, ca efect al tratatului mai sus menționat, în mod corect instanța de fond i-a admis acțiunea.

Față de aceste considerente și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 426/CA din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.