ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1879/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5182 din 30 septembrie 2005 și în consecință, obligarea acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 26 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2004, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declarațiile autentificate ale unor martori, care atestă că familia acesteia a fost strămutată, suferind persecuții etnice, ca urmare a schimbului de populație ce a avut loc în 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România și Bulgaria. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 431/CA din 15 decembrie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5182 din 30 septembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit, prin probele administrate, că s-a născut la 29 aprilie 1944, în localitatea Eschibaba, județul Tulcea, unde părinții săi au fost refugiați. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de refugiată, reclamantei, aceasta nefiind născută când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, deci nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând cu data nașterii sale, 29 aprilie 1944, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 431/CA din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2006.