ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2517/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5274 din 30 noiembrie

2005 și în consecință, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de

Legea 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, care

atestă că familia acesteia a fost strămutată din Bulgaria, din satul Rahman -

Așiclar, județul Durostor, în România, în localitatea Eschibaba, actuală

Stejaru, județul Tulcea, în noiembrie 1940, în baza Tratatului de la Craiova.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 77/CA din

26 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5274 din 30 noiembrie 2005, emisă de

pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană

refugiată, acordându-i drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit, prin probele administrate,

că s-a născut la 19 octombrie 1942, în comuna Eschibaba, județul Tulcea,

localitate în care părinții săi au fost refugiați.

Împotriva hotărârii instanței de

fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, considerând-o

nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de

refugiată a reclamantei, deoarece Legea nr. 189/2000 nu îi prevede ca

beneficiari, pe moștenitori celor care de drept ar fi putut beneficia de

prevederile acestei legi.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând

cu data nașterii sale, 19 octombrie 1942, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care,

implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 77/CA din 26 ianuarie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2006.