ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 18 noiembrie 2005, reclamantul N.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5205 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 443/CA din 15 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantului, drepturile solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit probatoriilor administrate în cauză, familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, reglementat prin Tratatul de la Craiova din 1940, fiind strămutată din comuna Rahman, județul Durostor, în localitatea Eschibaba, județul Tulcea, unde, la 11 iunie 1943, s-a născut, reclamantul N.M. În raport cu această situație de fapt și apreciind că dispozițiile legale în materie au un caracter compensator, referindu-se la toate persoanele supuse, direct sau indirect, persecuției etnice, instanța a conchis că acțiunea reclamantului este întemeiată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru greșita aplicare a prevederilor legale și susținând că acestea nu includ printre beneficiarii Legii nr. 189/2000, copii născuți în perioada strămutării părinților.

În sprijinul acestor susțineri a fost invocată adresa Ministerului Justiției nr. 72712 din 12 august 2005, potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 189/2000 se aplică numai celor născuți sau concepuți, anterior datei strămutării părinților, acesta nefiind și cazul reclamantului care s-a născut în anul 1943. Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme, cât consecințele traumatizante ale acestei împrejurări au fost suportate de toți membrii familiei, iar drepturile acordate prin lege au un caracter compensator. Așa fiind, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000. Curtea va respinge, de asemenea, apărarea recurentei privind interpretarea dată dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, prin adresa Ministerului Justiției mai sus menționată, întrucât acest act administrativ, prin natura sa, nu poate avea drept consecință, modificarea sau completarea legii în baza căreia a fost emis.

Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există, motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 443/CA din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.