ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 18 noiembrie 2005, reclamantul N.M. a solicitat, în
contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5205
din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar
al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 443/CA din 15 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre,
prin care să-i acorde reclamantului, drepturile solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că, potrivit probatoriilor administrate în cauză, familia
reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și
Bulgaria, reglementat prin Tratatul de la Craiova din 1940, fiind strămutată din comuna Rahman, județul Durostor, în localitatea Eschibaba, județul Tulcea,
unde, la 11 iunie 1943, s-a născut, reclamantul N.M.
În raport cu această situație de
fapt și apreciind că dispozițiile legale în materie au un caracter compensator,
referindu-se la toate persoanele supuse, direct sau indirect, persecuției
etnice, instanța a conchis că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în
termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea,
criticând-o pentru greșita aplicare a prevederilor legale și susținând că
acestea nu includ printre beneficiarii Legii nr. 189/2000, copii născuți în
perioada strămutării părinților.
În sprijinul acestor susțineri a fost
invocată adresa Ministerului Justiției nr. 72712 din 12 august 2005, potrivit
căreia dispozițiile Legii nr. 189/2000 se aplică numai celor născuți sau
concepuți, anterior datei strămutării părinților, acesta nefiind și cazul
reclamantului care s-a născut în anul 1943.
Recursul este nefondat și urmează a
fi respins.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.
c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act
normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în
România, începând cu 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în
altă localitate.
Textele legale au avut în vedere
persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie
română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în
perioada strămutării, atâta vreme, cât consecințele traumatizante ale acestei împrejurări
au fost suportate de toți membrii familiei, iar drepturile acordate prin lege
au un caracter compensator.
Așa fiind, instanța de fond a
apreciat judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000.
Curtea va respinge, de asemenea,
apărarea recurentei privind interpretarea dată dispozițiilor art. 1 lit. c) din
Legea nr. 189/2000, prin adresa Ministerului Justiției mai sus menționată,
întrucât acest act administrativ, prin natura sa, nu poate avea drept
consecință, modificarea sau completarea legii în baza căreia a fost emis.
Față de considerentele expuse și
constatând că, potrivit art. 304 și 304
1
C. proc. civ., nu există, motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,
Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 443/CA din 15
decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 8 iunie 2006.