ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6290/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 806 din 10 decembrie 2002 Tribunalul Suceava a admis cererea formulată de petiționarii S.V. și S.I. și l-a declarat mort la data de 31 decembrie 1946 pe numitul S.L.(L.), născut la 3 iunie 1881, cu ultimul domiciliu cunoscut în comuna Iaslovăț județul Suceava. S-a reținut că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 17 din Decretul nr. 31/1954, cel în cauză decedând în cursul epidemiei de tifos exantematic ce a avut loc după cel de-al doilea război mondial, în condiții ce nu au permis întocmirea actului de deces. Instanța a înlăturat motivat susținerile pârâților S.I. și S.T. privind decesul celui în cauză în timpul primului război mondial, arătând că acesta a fost în viață și ulterior acestui moment (de exemplu în anul 1927 a participat la dezbaterea succesiunii fratelui său S.A.).

Apelul declarat de S.T. și S.I. împotriva acestei sentințe a fost respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă nr. 63 din 4 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Împotriva acestei decizii au declarat recurs S.I. și S.T. Recursul nu este motivat în drept însă examinarea criticilor permite încadrarea sa în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenții susținând că în mod greșit s-a considerat anul 1946 ca moment al decesului în condițiile în care bunica lor S.I. a decedat în 1925 ca văduvă a lui S.L.(L.) și există și dovezi în acest sens. Pe parcursul procesului recurentul S.T. a decedat fără moștenitori. Recursul este nefondat. Mai multe înscrisuri emanând de la Consiliul local al comunei Iaslovăț județul Suceava atestă că S.L.(L.) a decedat în perioada epidemiei de tifos exantematic de după cel de-al doilea război mondial.

Aceste înscrisuri se coroborează cu decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1933/1926 și procesul-verbal din 23 iunie 1927 al Administrației Financiare Suceava din care rezultă incontestabil că la acele momente numitul S.L.(L.) era în viață. În aceste condiții, adresa emisă la cererea pârâților de Primăria comunei Iaslovăț este contrară ansamblului materialului probator și a fost în mod corect înlăturată de către instanță. Așa fiind, cum hotărârile sunt legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâții S.T. și S.I. împotriva deciziei civile nr. 63 din 4 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.