ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6290/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 806 din 10

decembrie 2002 Tribunalul Suceava a admis cererea formulată de petiționarii S.V.

și S.I. și l-a declarat mort la data de 31 decembrie 1946 pe numitul S.L.(L.),

născut la 3 iunie 1881, cu ultimul domiciliu cunoscut în comuna Iaslovăț

județul Suceava.

S-a reținut că sunt întrunite

cerințele prevăzute de art. 17 din Decretul nr. 31/1954, cel în cauză decedând

în cursul epidemiei de tifos exantematic ce a avut loc după cel de-al doilea

război mondial, în condiții ce nu au permis întocmirea actului de deces.

Instanța a înlăturat motivat

susținerile pârâților S.I. și S.T. privind decesul celui în cauză în timpul

primului război mondial, arătând că acesta a fost în viață și ulterior acestui

moment (de exemplu în anul 1927 a participat la dezbaterea succesiunii fratelui

său S.A.).

Apelul declarat de S.T. și S.I. împotriva

acestei sentințe a fost respins, cu o motivare similară celei a instanței de

fond, prin decizia civilă nr. 63 din 4 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs S.I. și S.T.

Recursul nu este motivat în drept

însă examinarea criticilor permite încadrarea sa în dispozițiile art. 304 pct.

10 C. proc. civ., recurenții susținând că în mod greșit s-a considerat anul

1946 ca moment al decesului în condițiile în care bunica lor S.I. a decedat în

1925 ca văduvă a lui S.L.(L.) și există și dovezi în acest sens.

Pe parcursul procesului recurentul S.T.

a decedat fără moștenitori.

Recursul este nefondat.

Mai multe înscrisuri emanând de la

Consiliul local al comunei Iaslovăț județul Suceava atestă că S.L.(L.) a

decedat în perioada epidemiei de tifos exantematic de după cel de-al doilea

război mondial. Aceste înscrisuri se coroborează cu decizia pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1933/1926 și procesul-verbal

din 23 iunie 1927 al Administrației Financiare Suceava din care rezultă

incontestabil că la acele momente numitul S.L.(L.) era în viață. În aceste

condiții, adresa emisă la cererea pârâților de Primăria comunei Iaslovăț este

contrară ansamblului materialului probator și a fost în mod corect înlăturată

de către instanță.

Așa fiind, cum hotărârile sunt

legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâții S.T. și S.I. împotriva deciziei civile nr. 63 din 4 iulie 2003 a Curții

de Apel Suceava, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.