ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7341/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 7

iulie 2003, T.A. a chemat în judecată C.N.S.A.S., solicitând obligarea acestei

autorități publice, să-i pună la dispoziție, toate dosarele de anchetă și de

securitate existente în arhivele sale, pe numele defunctului T.N.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtului, să-i elibereze o adeverință din care să rezulte date privind

împrejurările în care a decedat tatăl său.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că T.N. a decedat la data de 21 octombrie 1959, în împrejurări suspecte,

și anume, în timp ce era anchetat sub acuzația de apartenență la mișcarea

legionară.

În vederea elucidării acelor

împrejurări, a solicitat pârâtului, să-i permită studierea tuturor dosarelor de

anchetă și de securitate privind pe tatăl său, dar repetatele demersuri făcute până

în prezent, au rămas fără finalitate.

În opinia reclamantei, existența

altor dosare ar rezulta tocmai din lectura dosarelor puse la dispoziție și

oricum, potrivit art. 18 și 19 din Legea nr. 187/1999, C.N.S.A.S. poate efectua

documentări, pentru a clarifica împrejurările decesului tatălui său.

Prin sentința civilă nr. 2044 din 2

decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, deoarece prin adresa nr. S/51794 din 15 octombrie 2003, S.R.I.

a răspuns pârâtului că T.N., născut la 14 martie 1917, figurează cu dosarul

penal nr. 24618/București și cu dosarul de urmărire nr. 6625/București, predate

Ministerului Justiției și C.N.S.A.S., cu procesele-verbale nr. 29728/1997 și nr.

2417295/2001.

Pe de altă parte, s-a apreciat că

pârâtul și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția reclamantei, toate

documentele identificate și aflate în posesia sa, referitoare la condițiile în

care a avut loc decesul lui T.N.

Dispozițiile art. 19 din Legea nr. 187/1999

nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamanta nu a formulat „o cerere de

acreditare ca cercetător, în situația de a refuza comunicarea unor înscrisuri,

pentru neîndeplinirea acestei condiții”.

În sfârșit, s-a reținut că legea în

vigoare nu a prevăzut decât competența pârâtului de a elibera adeverințe

privind apartenența/neapartenența sau colaborarea/necolaborarea unei persoane

cu securitatea, ca poliție politică, iar cererea reclamantei, cu un atare

obiect, se află în curs de soluționare.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta T.A.

Recurenta a susținut că instanța de

fond nu a manifestat rol activ în stabilirea adevărului, având în vedere și

răspunsul comunicat de S.R.I., la data de 16 octombrie 2003. Că în realitate,

s-a evitat a se preciza dacă există dosarele invocate de ea, din care ar putea

rezulta noi lămuriri cu privire la persecuțiile politice și împrejurările în

care a decedat T.N.

Totodată, curtea de apel nu și-a

motivat sentința pronunțată, având în vedere răspunsul primit de pârât, care nu

clarifică problema existenței sau inexistenței și a altor dosare.

Recursul este nefondat.

Așa cum corect a reținut prima

instanță, la solicitările repetate ale reclamantei, pârâtul s-a adresat

deținătorilor de arhive, pentru a obține informații referitoare la existența

altor dosare, decât cele două ce i-au fost puse la dispoziție, pe numele

defunctului T.N.

Cu adresa nr. S/51794 din 15

octombrie 2003, S.R.I. a comunicat pârâtului, că în urma verificărilor

efectuate în evidențele fostelor organe de securitate, a rezultat că tatăl

reclamantei figurează cu dosarul penal nr. 24618/București și cu dosarul de

urmărire nr. 6625/București, ambele predate Ministerului Justiției și C.N.S.A.S.

Dosarele existente au fost puse la

dispoziția reclamantei, care s-a prezentat la studiu, în zilele de 4 mai, 16

noiembrie 2001 și respectiv, 24 martie 2003.

De asemenea, T.A. a solicitat copii

de pe unele înscrisuri din dosarele studiate.

Având în vedere probatoriile cu acte

administrate, precum și răspunsurile pârâtului, la interogatoriu, fără temei se

susține în recurs, că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ, pentru

stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Pe de altă parte, din prevederile

Legii nr. 187/1999, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

securității, ca poliție politică, nu rezultă că printre atribuțiile conferite

pârâtului, se regăsește și aceea de eliberare a unor adeverințe referitoare la

împrejurările în care a survenit decesul unei anumite persoane.

O atare competență a fost prevăzută

doar pentru atestarea privind apartenența/neapartenența sau

colaborarea/necolaborarea cu securitatea, ca poliție politică. Reclamanta a solicitat

și o astfel de adeverință, iar în prezent, cererea sa este în curs de

soluționare, la autoritatea publică pârâtă.

Rezultă, deci, fără echivoc că

reclamantei i s-au pus la dispoziție toate documentele identificate pe numele

tatălui său, adică dosarul de urmărire informativă și un dosar aparținând

fondului penal.

În aceste condiții, nu poate fi

vorba despre existența unui refuz nejustificat din partea pârâtului, de

soluționare a cererii reclamantei, care în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr.

29/1990, ar constitui temei pentru admiterea acțiunii în contencios

administrativ.

Respingând, pe baza unui probatoriu

suficient și convingător, acțiunea formulată de T.A., curtea de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută, prin

respingerea recursului.

Văzând și dispozițiile art. 15 din

aceeași lege organică și art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.A.

împotriva sentinței civile nr. 2044 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2004.