ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7341/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 7 iulie 2003, T.A. a chemat în judecată C.N.S.A.S., solicitând obligarea acestei autorități publice, să-i pună la dispoziție, toate dosarele de anchetă și de securitate existente în arhivele sale, pe numele defunctului T.N. De asemenea, a cerut obligarea pârâtului, să-i elibereze o adeverință din care să rezulte date privind împrejurările în care a decedat tatăl său. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că T.N. a decedat la data de 21 octombrie 1959, în împrejurări suspecte, și anume, în timp ce era anchetat sub acuzația de apartenență la mișcarea legionară. În vederea elucidării acelor împrejurări, a solicitat pârâtului, să-i permită studierea tuturor dosarelor de anchetă și de securitate privind pe tatăl său, dar repetatele demersuri făcute până în prezent, au rămas fără finalitate.

În opinia reclamantei, existența altor dosare ar rezulta tocmai din lectura dosarelor puse la dispoziție și oricum, potrivit art. 18 și 19 din Legea nr. 187/1999, C.N.S.A.S. poate efectua documentări, pentru a clarifica împrejurările decesului tatălui său. Prin sentința civilă nr. 2044 din 2 decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Instanța a reținut că o atare soluție se impune, deoarece prin adresa nr. S/51794 din 15 octombrie 2003, S.R.I. a răspuns pârâtului că T.N., născut la 14 martie 1917, figurează cu dosarul penal nr. 24618/București și cu dosarul de urmărire nr. 6625/București, predate Ministerului Justiției și C.N.S.A.S., cu procesele-verbale nr. 29728/1997 și nr. 2417295/2001.

Pe de altă parte, s-a apreciat că pârâtul și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția reclamantei, toate documentele identificate și aflate în posesia sa, referitoare la condițiile în care a avut loc decesul lui T.N. Dispozițiile art. 19 din Legea nr. 187/1999 nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamanta nu a formulat „o cerere de acreditare ca cercetător, în situația de a refuza comunicarea unor înscrisuri, pentru neîndeplinirea acestei condiții”. În sfârșit, s-a reținut că legea în vigoare nu a prevăzut decât competența pârâtului de a elibera adeverințe privind apartenența/neapartenența sau colaborarea/necolaborarea unei persoane cu securitatea, ca poliție politică, iar cererea reclamantei, cu un atare obiect, se află în curs de soluționare.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta T.A. Recurenta a susținut că instanța de fond nu a manifestat rol activ în stabilirea adevărului, având în vedere și răspunsul comunicat de S.R.I., la data de 16 octombrie 2003. Că în realitate, s-a evitat a se preciza dacă există dosarele invocate de ea, din care ar putea rezulta noi lămuriri cu privire la persecuțiile politice și împrejurările în care a decedat T.N. Totodată, curtea de apel nu și-a motivat sentința pronunțată, având în vedere răspunsul primit de pârât, care nu clarifică problema existenței sau inexistenței și a altor dosare. Recursul este nefondat. Așa cum corect a reținut prima instanță, la solicitările repetate ale reclamantei, pârâtul s-a adresat deținătorilor de arhive, pentru a obține informații referitoare la existența altor dosare, decât cele două ce i-au fost puse la dispoziție, pe numele defunctului T.N.

Cu adresa nr. S/51794 din 15 octombrie 2003, S.R.I. a comunicat pârâtului, că în urma verificărilor efectuate în evidențele fostelor organe de securitate, a rezultat că tatăl reclamantei figurează cu dosarul penal nr. 24618/București și cu dosarul de urmărire nr. 6625/București, ambele predate Ministerului Justiției și C.N.S.A.S. Dosarele existente au fost puse la dispoziția reclamantei, care s-a prezentat la studiu, în zilele de 4 mai, 16 noiembrie 2001 și respectiv, 24 martie 2003. De asemenea, T.A. a solicitat copii de pe unele înscrisuri din dosarele studiate. Având în vedere probatoriile cu acte administrate, precum și răspunsurile pârâtului, la interogatoriu, fără temei se susține în recurs, că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ, pentru stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Pe de altă parte, din prevederile Legii nr. 187/1999, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, ca poliție politică, nu rezultă că printre atribuțiile conferite pârâtului, se regăsește și aceea de eliberare a unor adeverințe referitoare la împrejurările în care a survenit decesul unei anumite persoane. O atare competență a fost prevăzută doar pentru atestarea privind apartenența/neapartenența sau colaborarea/necolaborarea cu securitatea, ca poliție politică. Reclamanta a solicitat și o astfel de adeverință, iar în prezent, cererea sa este în curs de soluționare, la autoritatea publică pârâtă. Rezultă, deci, fără echivoc că reclamantei i s-au pus la dispoziție toate documentele identificate pe numele tatălui său, adică dosarul de urmărire informativă și un dosar aparținând fondului penal.

În aceste condiții, nu poate fi vorba despre existența unui refuz nejustificat din partea pârâtului, de soluționare a cererii reclamantei, care în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, ar constitui temei pentru admiterea acțiunii în contencios administrativ. Respingând, pe baza unui probatoriu suficient și convingător, acțiunea formulată de T.A., curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută, prin respingerea recursului. Văzând și dispozițiile art. 15 din aceeași lege organică și art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.A. împotriva sentinței civile nr. 2044 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2004.