ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2331/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.04.2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiune în constatare prin care a solicitat, în baza documentelor existente la dosar, să se constate existența calității de lucrător al securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin sentința civilă nr. 1147 din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 și ale Legii nr. 293/2008 formulată de pârâtul A..

A fost admisă cererea formulată de către reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A..

S-a constatat calitatea de lucrător al Securității a pârâtului A..

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată și nelegală.

În motivarea recursului, a arătat că nu avea nicio competență pe linie de informații interne, astfel că nu a desfășurat nicio activitate informativ-operativă în cadrul dosarului, nu a obținut nicio informație despre persoana urmărită, acestea fiind obținute în totalitate de către ofițerul de caz.

A mai susținut recurentul că propunerea luării unor măsuri, ca urmare a existenței unor indicii cu privire la săvârșirea unor fapte prevăzute de lege la acea dată, nu poate fi considerată o activitate prin care să fie suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

A menționat recurentul că, pentru a motiva îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond a reținut aceeași apreciere a reclamantului potrivit căreia prin activitățile informativ-operative recurentul-pârât a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, dar în realitate această apreciere nu este susținută legal. Dimpotrivă, activitățile informativ-operative imputate erau activități de serviciu desfășurate în mod legal, potrivit Constituției în vigoare la acea dată, C. pen., legilor de înființare și funcționare a Departamentului Securității Statului, ordinelor militare și instrucțiunilor specifice de muncă.

Recurentul a arătat că instanța de fond a omis să ia în considerare aprecierile sale ce făceau trimitere la art. 29 din Constituție. Totodată, Convenția internațională privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prevede la art. 7 că nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune care, în momentul săvârșirii, nu constituie infracțiune conform dreptului național sau internațional. Aceeași convenție interzice abuzul de drept și discriminarea.

A concluzionat recurentul că toate măsurile informativ-operative la care face referire CNSAS s-au desfășurat în secret și nu au îngrădit în niciun fel drepturile și libertățile individuale ale persoanei aflate în atenție, iar sentința instanței de fond este nelegală întrucât cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 invocată de reclamant nu este îndeplinită.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să se constate existența calității de lucrător al securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, prima instanță a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauză nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de ofițer al fostei Securități, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate.

Potrivit definiției legale a conceptului de lucrător al Securității cuprinse în art. 2 lit. a) din ordonanța de urgență, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Ca atare, pentru constatarea calității de lucrător al Securității este necesar întrunirea a două condiții:

- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989;

- acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta este îndeplinită, pârâtul având gradul de maior (1984-1986) și funcția de șef securitate oraș (1984-1985) în cadrul Inspectoratului Județean Hunedoara.

Cu privire la cea de-a doua condiție, după cum în mod argumentat a reținut și prima instanță, raportat la actele depuse la dosar, recurentul-pârât a participat la supravegherea informativă a unei persoane semnalate că în urma căsătoriei ar desfășura activitate intensă pe linia sectei ilegale "Adventiști-reformiști".

Astfel, în cadrul măsurilor întreprinse în cadrul dosarului x, recurentul-pârât a dirijat rețeaua informativă din subordine pe lângă persoana urmărită, pentru stabilirea activităților în perioadele în care era plecat din localitate, verificarea la întoarcerea din concediu, interceptarea corespondenței, cunoașterea activității în cadrul deplasărilor și aflarea locurilor de adunare clandestină, precum și urmărirea acestuia prin intermediul rețelei de informatori acoperiți.

Ca urmare, motive exclusiv politice, și nu considerente legate de siguranța statului, au stat la baza declanșării acțiunilor informative deschise pe numele persoanei urmărite.

Astfel, desfășurarea de către recurentul-pârât a activităților ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond a avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a persoanei urmărite, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale.

Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât nu se poate apăra invocând natura muncii desfășurate ori respectarea ordinelor superiorilor, având în vedere scopul reglementării aduse prin O.U.G. nr. 24/2008, voința leguitorului fiind de calificare ca fiind lucrător al Securității și a persoanei care, acționând în limitele profesiei și cu respectarea atribuțiilor ce îi reveneau în epocă, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din formularea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 reieșind concluzia că este suficient ca prin activitățile derulate de angajatul Securității să se producă o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale.

În concluzie, în absența unui motiv întemeiat al urmăririi informative, constituit din existența unor riscuri pentru binele și interesul colectiv, prin preluarea acelor tipuri de informații care vizau atât viața privată, cât și opiniile persoanei urmărite, recurentul-pârât a contribuit la instrumentarea unor acțiuni abuzive, prin care s-au încălcat drepturi și libertăți fundamentale, în special dreptul la viață privată și dreptul la libertatea de exprimare, libertatea opiniilor și de conștiință.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1147 din 5 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1147 din 5 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 4 mai 2023.