ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 739/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 739/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 357
din 15 decembrie 2003, Tribunalul Bihor a condamnat, printre alții, pe
inculpatul G.I.G. la 14 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie,
prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41
alin. (2), a art. 37 lit. b) și a art. 13 din același cod, prin schimbarea
încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211
alin. (2) lit. b) și c) alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b) și a art. 13 din același cod.
Pe latură civilă, în baza
art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 din același cod, inculpatul a fost
obligat la plata, în solidar cu coinculpatul S.F.I., a sumei de 6.000.000 lei
despăgubiri civile pentru partea civilă P.S.M., a sumei de 1.300.000 lei, cu același
titlu, pentru partea civilă P.J. și a sumei de 8.000.000 lei despăgubiri civile
părții civile O.G.
Totodată, inculpatul a mai
fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, sumele de 2.000.000
lei, 2.600.000 lei și 10.000.000 lei părților civile C.L., M.M. și I.K.
S-au respins pretențiile
civile formulate de partea civilă R.I. și s-a constatat că partea civilă S.I.
nu a formulat pretenții civile.
S-a mai constatat că părțile
civile M.G., A.C. și M.P. nu au formulat pretenții civile.
Pentru a pronunța hotărârea,
instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada decembrie 2001 –
31 martie 2002, inculpatul, fie singur, fie aflat în compania coinculpatului
S.F.I., noaptea, după ce observa trecători în stare de ebrietate sau atunci când
prin preajmă nu mai era circulație, folosind forța pumnului, îi dobora la sol
și le fura bunurile găsite în sacoșe, genți, serviete, buzunare ș.a.
Astfel, în seara zilei de 11
decembrie 2001, în modul descris, inculpatul, folosind violența, a sustras de
la A.C. o geantă diplomat în care se găsea aparatură electronică, bunurile
fiind ulterior ridicate de la G.I.G.
În noaptea de 2 februarie
2002, de această dată împreună cu coinculpatul S.F.I., l-au acostat pe P.S.M.,
l-au lovit și i-au sustras din două sacoșe obiecte personale, un aparat de
fotografiat, un încărcător pentru telefon mobil un încărcător pentru acumulator
tip R. 3 și R. 6, aparat de radio cu căști, un album foto, o geacă, pantaloni,
un telefon mobil, actul de identitate, permise serviciu, permis conducător
auto, 2 foi de drum, 3.400.000 lei și un ceas.
De această dată, cei doi
și-au împărțit între ei bunurile și banii.
În continuare, inculpatul
G.I.G., în noaptea de 13 februarie 2002, l-a urmărit pe C.L., aflat sub
influența alcoolului și când acesta a ajuns în dreptul unui bloc de locuințe,
l-a lovit cu pumnul în față, l-a doborât la pământ și din sacoșa avută de
acesta, i-a furat alimente, iar din buzunarul pantalonilor, suma de 1.300.000
lei și mai multe lucruri personale.
Aceiași inculpați în noaptea
de 6 martie 2002, l-au acostat pe P.J., l-au lovit cu pumnii și i-au luat
geanta diplomat în care au găsit, pe lângă bunuri proprii ale firmei, suma de
200.000 lei, pixuri și, din buzunar, un portmoneu, un telefon mobil și 100.000
lei.
Și de această dată,
inculpații și-au împărțit bunurile și banii.
În noaptea de 7 martie 2002,
G.I.G. l-a urmărit pe M.M. aflat în stare de ebrietate, l-a lovit și i-a furat
inelul din aur, un telefon mobil și suma de 500.000 lei.
La 3 martie 2002, inculpații
l-au urmărit pe M.P., l-au lovit și i-au furat 70.000 lei și cheile de la
mașină. Leziunile provocate victimei au necesitat 25 de zile de îngrijiri
medicale.
În noaptea de 13 martie
2002, inculpatul G.I.G. l-a acostat pe I.K., de asemenea, aflat sub influența alcoolului,
l-a lovit și i-a furat borseta în care se găseau mai multe bunuri, printre care
telefon mobil și suma de 960.000 lei.
Ambii inculpați, în noaptea
de 23 martie 2002, l-au acostat pe M.G., l-au lovit și i-au furat un telefon
mobil, 1.300.000 lei și mai multe bunuri gen chei de la locuințe, chei
autoturisme.
Aceiași inculpați, în
noaptea de 26 martie 2002, l-au acostat pe S.I., bărbat în vârstă de 72 ani,
l-au lovit și i-au furat o geantă diplomat în care au găsit bunuri personale
fără nici un interes pentru ei: chei, ochelari, toc pentru ochelari. Leziunile
suferite de cel lovit au necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul G.I.G., în
noaptea de 28 martie 2002, l-a urmărit pe R.G., aflat sub influența alcoolului
și i-a furat o borsetă, verigheta, ceasul, un inel din aur, un lănțișor din
aur, o cruciuliță din aur și bani. La percheziția domiciliară, o parte din
bunurile descrise a fost găsită la inculpat.
S-a reținut că, după ce a
fost lovit, R.G. a încercat să-și continue drumul, dar datorită stării de
ebrietate s-a dezechilibrat și a căzut la sol de mai multe ori. În dimineața
zilei de 29 martie 2002, victima a fost transportată la spital, iar la 30
august 2002, a decedat.
În noaptea de 31 martie
2002, ambii inculpați l-au urmărit pe O.G. și acesta aflat sub influența
alcoolului, l-au lovit și i-au luat portmoneul în care se afla, pe lângă alte
bunuri nesemnificative, suma de 68.000 forinți.
Împotriva sentinței, au
declarat apeluri, printre alții, inculpatul G.I.G., motivul invocat fiind netemeinicia
pedepsei aplicate.
Curtea de apel Oradea, prin
decizia penală nr. 42 din 9 martie 2004, a admis apelul, a desființat hotărârea
primei instanțe și a înlăturat sporul de pedeapsă de un an închisoare, aplicat
inculpatului apelant, astfel că acesta urmează să execute 13 ani închisoare.
S-au menținut restul
dispozițiilor sentinței.
Nemulțumit și de decizia
instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de
casare susținut fiind cel prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.,
respectiv s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu
prevederile art. 72 C. pen.
Recursul declarat nu este
fondat.
Privind aplicarea
pedepselor, potrivit art. 72 C. pen., text de lege care stabilește criteriile
generale la individualizare a acestora, instanța trebuie să țină seama de
dispozițiile generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea
specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
Pe de altă parte, scopul
pedepsei, așa cum prevede art. 52 C. pen., este acela de constrângere și de
reeducare, ea trebuind să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Așa fiind, se reține că
procedând la individualizarea pedepsei, instanța de apel a considerat pericol
social deosebit de grav al faptelor reținute în sarcina inculpatului, acesta
fiind mărit și de numărul actelor materiale, de consecințele aduse
patrimoniului și integrității vieții persoanelor vătămate, infracțiunile de
tâlhărie fiind comise în condiții de agravare ținând de noapte, loc public, dar
și datele ce caracterizează inculpatul, recidivist, dar sincer și cooperant pe
parcursul desfășurării procesului penal.
Dispunerea executării
pedepsei de 13 ani închisoare în regim de privare de libertate, va fi în măsură
să realizeze și scopul, așa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele
expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc.
pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul G.I.G. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din
9 martie 2004 a Curții de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsa
aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 2 aprilie 2002, la
1 februarie 2005.
Obligă pe recurent la plata
sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,
suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 1 februarie 2005.