ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 516/2005

Asupra conflictul negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1805 din 22 mai 2003 Judecătoria Sighetu Marmației a admis

în parte cererea reconvențională disjunsă formulată I.I. în contradictoriu cu R.V.

și alte nouă părți și în consecință s-a validat în parte promisiunea de

vânzare-cumpărare încheiată la 10 noiembrie 1997 între reclamantă și

antecesorul ei C.G. decedat la 21 noiembrie 2000 privind imobilele specificate

în dispozitivul hotărârii și a dispus înscrierea dreptului de proprietate

asupra cotei de 28/40 asupra imobilului în C.F. pe numele reclamantei cu titlu

de drept de cumpărare.

Tribunalul Maramureș, secția civilă, prin

decizia nr. 536/A din 10 octombrie 2003 a admis apelul declarat de C.Z.L. și C.M.L.

împotriva sentinței civile nr. 1805 din 22 mai 2003 a Judecătoriei Sighetu

Marmației pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei

Timișoara.

A respins ca inadmisibil apelul pârâtei R.V.

împotriva aceleiași sentințe.

Prin decizia nr. 296/F din 8 aprilie 2004

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a respins recursul declarat

de I.I. împotriva sentinței civile nr. 1805 din 22 mai 2003 a Judecătoriei

Sighetu Marmației.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 8851 din 12 octombrie 2004 a admis excepția de necompetență

teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

Constatând existența conflictului negativ

de competență a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru rezolvare.

Din examinarea pricinii în raport de

dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ. se constată inexistența

conflictului negativ de competență.

Astfel, potrivit textului legal invocat

există conflict negativ de competență atunci când „două sau mai multe instanțe,

prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași

pricină”.

Or, în speță numai Judecătoria Timișoara

prin sentința civilă nr. 8851 din 12 octombrie 2004 s-a declarat necompetentă

și a trimis dosarul Judecătoriei Sighetu Marmației pentru soluționare. Cum

această din urmă instanță nu s-a pronunțat încă cu privire la competența sa de

a judeca cererea reconvențională formulată de I.I., nu sunt întrunite cerințele

art. 20 alin. (2) C. proc. civ. și prin urmare nu există conflict negativ de

competență.

În adevăr, Judecătoria Timișoara a fost

investită cu soluționarea cererii reconvenționale formulată de I.I. urmare

admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1805 din 22 mai 2003

a Judecătoriei Sighetu Marmației de către Tribunalul Maramureș, secția civilă,

prin decizia nr. 536/A din 10 octombrie 2003 care a făcut aplicarea art. 247 alin.

(2) C. proc. civ., aspect ce însă nu poate fi încadrat în dispozițiile art. 20 alin.

(2) C. proc. civ. cum greșit a interpretat Judecătoria Timișoara.

Astfel fiind, în lipsa unui conflict

negativ de competență dosarul va fi trimis la Judecătoria Sighetul Marmației

pentru soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată

inexistența conflictul negativ de competență și trimite cauza Judecătoriei

Sighetu Marmației pentru soluționarea cauzei pe fond.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2005.