ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4756/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În baza art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 16 din 14 ianuarie 2004 a Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă prin neapelare, pentru motivul ce se va arăta în continuare. Instanța a făcut o greșită aplicare a legii, existând contradicție între motivarea și dispozitivul hotărârii, cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii civile formulată de partea civilă V.S.M. împotriva inculpatului Județ Dumitru. Judecătoria Vatra Dornei, prin sentința penală menționată, a condamnat, printre alții, pe inculpatul: - J.D.

la două pedepse de câte un an închisoare, pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă și ultraj contra bunelor moravuri, prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) și art. 321 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare. Potrivit art. 81 și art. 82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. Totodată, a luat act de tranzacția intervenită între inculpatul J.D. și partea vătămată V.S.M. sub aspectul pretențiilor civile, în sensul că primul s-a obligat să plătească celui din urmă, până la data de 13 decembrie 2003, suma de 50.000.000 lei despăgubiri globale pentru infirmitatea de 35 % suferită.

S-a reținut că, la 30 mai 2003, în barul S.C. O. S.R.L. a izbucnit un scandal între cei 6 făptuitori condamnați în cauză, printre care și inculpatul J.D., aducând atingere bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. În timpul conflictului, inculpatul J.D. a lovit în cap cu o sticlă pe inculpatul M.G., iar un ciob a ricoșat în ochiul drept al părții vătămate V.S.M. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate a globului ocular de 35 %. S-a reținut că, inculpatul cu ocazia unui supliment de declarație este de acord să achite pentru infirmitatea suferită de partea vătămată suma globală de 50.000.000 lei, la care a achiesat și aceasta din urmă.

În legătură cu despăgubirile morale solicitate de partea civilă inculpatul a precizat cu același prilej că „lasă să fie stabilite de instanță”, deci suma nu a făcut obiectul înțelegerii. Din declarațiile părții vătămate rezultă că s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000.000 lei, în care sunt incluse daunele morale în cuantum de 100.000.000 lei și 50.000.000 lei pentru infirmitatea cauzată în procent de 35 %. Instanța, deși în minută și dispozitiv cu privire la latura civilă a luat act doar de tranzacția dintre părți, în motivarea hotărârii referitor la acest aspect prezintă considerente discordante.

Astfel, după ce face referire la tranzacție, analizează comparativ suma solicitată pentru despăgubiri materiale (infirmitate) cu cea cerută cu titlu de daune morale și consideră că ultima este exagerată, având în vedere că partea civilă nu și-a schimbat locul de muncă ca urmare a infracțiunii, și, în concluzie, „apreciază că suma de 10.000.000 lei daune morale este satisfăcătoare pentru trauma suferită”. Deosebit de aceste argumente privind cuantumul, totuși, în dispozitiv și minută, omite să facă precizarea cuvenită cu privire la acordarea daunelor morale. Victima infracțiunii avea dreptul la despăgubiri morale, care trebuia însă evaluate de către instanță în raport cu intensitatea și durata suferințelor ce i s-au cauzat și, nicidecum, în comparație cu despăgubirile materiale acordate.

În consecință, întrucât prevederile legale ce guvernează acțiunea civilă în penal impun concluzia că, pentru o justă și integrală despăgubire a părții vătămate, inculpatul poate fi obligat nu numai la acoperirea pagubei materiale, dar și la plata unor daune morale care au fost acordate doar în considerentele hotărârii, se impune ca această obligație să fie înscrisă și în dispozitivul sentinței penale. Examinând cauza constată că recursul în anulare este întemeiat, pentru următoarele considerente: Partea vătămată V.S.M. s-a constituit parte civilă solicitând ca pentru infirmitatea suferită să fie despăgubit de către inculpatul J.D. cu o sumă globală de 50.000.000 lei. Cum inculpatul J.D. a fost de acord să-i plătească această sumă până la data de 13 decembrie 2003 instanța urmează să ia act de tranzacția intervenită între cele două părți.

Separat de această pretenție partea civilă a solicitat de la același inculpat daune morale în cuantum de 100.000.000 lei pentru trauma fizică și psihică suferită. Analizând comparativ suma solicitată pentru infirmitate cu suma solicitată cu titlu de daune morale instanța apreciază că această sumă este exagerată și având în vedere că partea vătămată nu și-a schimbat locul de muncă ca urmare a infirmității suferită apreciază că suma de 10.000.000 lei daune morale este satisfăcătoare pentru trauma suferită de această parte. Așa fiind, urmează a se admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 16 din 14 ianuarie 2004 a Judecătoriei Vatra Dornei, privind pe inculpatul J.D.

Se va casa hotărârea atacată numai cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii civile formulate de partea civilă V.S.M. împotriva inculpatului J.D. și se va trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect la Judecătoria Vatra Dornei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 16 din 14 ianuarie 2004 a Judecătoriei Vatra Dornei, privind pe inculpatul J.D. Casează hotărârea atacată, numai cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii civile formulată de partea civilă V.S.M. împotriva inculpatului J.D. Trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect la Judecătoria Vatra Dornei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2004.