ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2325/2005

HOTĂRÂRE
15.02.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2325/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

pronunțată în Camera de Consiliu la data de 15 februarie 2005, Curtea de Apel

Constanța a respins cererea de recuzare a completului de judecată și a

procurorului de ședință formulată de petentul V.N.

Instanța de judecată a

constatat că cererea de recuzare nu este fondată întrucât nu sunt întrunite

niciunul din cazurile prevăzute de art. 46 și art. 49 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat recurs petiționarul, solicitând admiterea acestuia,

casarea încheierii de ședință și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Constanța.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil.

Prin O.U.G. nr. 55/2004,

publicată în M. Of., alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., a fost abrogat.

În acest fel, încheierea

prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacată cu recurs, legea eliminând

orice cale de atac împotriva acestei hotărâri judecătorești.

În consecință, nefiind

prevăzut de lege, recursul declarat de petent urmează a fi respins ca atare.

Recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din

oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul V.N. împotriva încheierii din 15

februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 13/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-31
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4925/2003
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin decizia penală nr. 439/P din 20 iunie 2003, Curtea de Apel Constanța a admis recursul declarat de inculpatul V.N. împotriva deciziei penale nr. 137 din 11 febr
ÎCCJ 2005-09-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5007/2005
A.F. nu a depășit 180 zile, potrivit art. 159 alin. Ultim. C. proc. pen., iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestuia impun în continuare privarea sa de libertate, astfel că a respins recursul ca nefondat. Împotriva
ÎCCJ 2005-05-16
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 116/2005
cepția ridicată nu este admisibilă. De asemenea, se constată că încheierea nu este susceptibilă de a fi infirmată, nici cu privire la soluționarea cererii de recuzare, în care privință, de altfel, inculpatul nici nu a formulat critici. Sub
ÎCCJ 2005-03-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1539/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 februarie 2005 a Curții de Apel Bacău, în baza art. 52 pct. 5 C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea de recuzare formulată de inc
ÎCCJ 2004-06-20
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 267/2004
. (7) al art. 52 C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 55/2004. Așadar, încheierile prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunțată ulterior datei de 20 iunie 2004, nu sunt susceptibile de reformare prin atacarea acestora, separat, cu recurs.
Sursă