ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5007/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 110/P/2005

din 13 august 2005, pronunțată în dosarul penal nr. 870/P/2005, Curtea de Apel

Constanța a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

A.F.

împotriva încheierii nr. 158 din

11 august 2005, dosar penal nr. 1572/2005 al Tribunalului Constanța, secția

penală.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 400.000 lei.

S-a reținut că, prin

hotărârea instanței de fond s-a dispus, în temeiul art. 155, art. 156 și art. 159

C. proc. pen., admiterea propunerii formulate de Ministerul Public de a se

prelungi durata arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 10 zile,

de la 13 august 2005 la 23 august 2005.

Instanța de fond a apreciat

că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului A.F.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și

șantaj, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 194 C. pen.,

impun în continuare privarea lui de libertate, fiind necesară efectuarea unor

acte de urmărire penală care justifică menținerea stării de arest.

Prin recursul declarat de

inculpatul A.F., s-a invocat încetarea de drept a măsurii arestării preventive,

precum și lipsa pericolului social pentru ordinea publică și a probelor care să

stabilească vinovăția inculpatului.

Curtea de Apel Constanța a

constatat că arestarea preventivă a inculpatului A.F. nu a depășit 180 zile,

potrivit art. 159 alin. Ultim. C. proc. pen., iar temeiurile care au stat la

baza arestării preventive a acestuia impun în continuare privarea sa de

libertate, astfel că a respins recursul ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești definitive a declarat recurs inculpatul A.F., solicitând admiterea

acestuia și constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive,

temeiul juridic invocat fiind art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen.

Recursul este inadmisibil.

Inculpatul A.F. a exercitat

calea ordinară de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus

prelungirea arestării preventive.

Hotărârea judecătorească

pronunțată astfel de Curtea de Apel Constanța este definitivă, ea neputând fi

supusă din nou căii de atac ordinare a recursului, potrivit dispozițiilor art. 385

1

C. proc. pen.

În aceste condiții, calea de

atac folosită de inculpat nefiind admisă de lege, Curtea urmează să respingă

recursul, ca inadmisibil, și să dispună obligarea recursului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din

oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul A.F. împotriva încheierii nr. 110/P/2005 din 13

august 2005 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. 870/P/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei

vechi), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de

20 lei noi (200.000 lei vechi), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 septembrie 2005.