ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5007/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 110/P/2005 din 13 august 2005, pronunțată în dosarul penal nr. 870/P/2005, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.F. împotriva încheierii nr. 158 din 11 august 2005, dosar penal nr. 1572/2005 al Tribunalului Constanța, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei. S-a reținut că, prin hotărârea instanței de fond s-a dispus, în temeiul art. 155, art. 156 și art. 159 C. proc.

pen., admiterea propunerii formulate de Ministerul Public de a se prelungi durata arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 10 zile, de la 13 august 2005 la 23 august 2005. Instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului A.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 194 C. pen., impun în continuare privarea lui de libertate, fiind necesară efectuarea unor acte de urmărire penală care justifică menținerea stării de arest. Prin recursul declarat de inculpatul A.F., s-a invocat încetarea de drept a măsurii arestării preventive, precum și lipsa pericolului social pentru ordinea publică și a probelor care să stabilească vinovăția inculpatului.

Curtea de Apel Constanța a constatat că arestarea preventivă a inculpatului A.F. nu a depășit 180 zile, potrivit art. 159 alin. Ultim. C. proc. pen., iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestuia impun în continuare privarea sa de libertate, astfel că a respins recursul ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri judecătorești definitive a declarat recurs inculpatul A.F., solicitând admiterea acestuia și constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive, temeiul juridic invocat fiind art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul este inadmisibil. Inculpatul A.F. a exercitat calea ordinară de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive.

Hotărârea judecătorească pronunțată astfel de Curtea de Apel Constanța este definitivă, ea neputând fi supusă din nou căii de atac ordinare a recursului, potrivit dispozițiilor art. 385 1 C. proc. pen. În aceste condiții, calea de atac folosită de inculpat nefiind admisă de lege, Curtea urmează să respingă recursul, ca inadmisibil, și să dispună obligarea recursului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.F. împotriva încheierii nr. 110/P/2005 din 13 august 2005 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. 870/P/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei vechi), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei vechi), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2005.