ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5014/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul G.V.M. a chemat în

judecată, la data de 20 noiembrie 2003, pe pârâta Asociația F.C. E. Craiova,

solicitând obligarea acesteia să-i plătească suma de 2500 dolari SUA,

reprezentând indemnizație de transfer (6 martie 2002-20 august 2002) în baza convenției

civile de prestări servicii nr. 046182 din 6 martie 2002.

Tribunalul Olt, secția civilă, prin

încheierea din data de 11 decembrie 2003 s-a desesizat și a înaintat cauza spre

competentă soluționare Judecătoriei Craiova.

Primind dosarul, Judecătoria Craiova

prin sentința civilă nr. 2299 din 9 martie 2004 a declinat competența de

soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria

a analizat convenția din 6 martie 2002 și a constatat că între părți s-au

încheiat raporturi juridice de muncă și cum potrivit art. 2 pct. 1 lit. b

1

)

C. proc. civ. conflictele de muncă se soluționează de tribunalul județean s-a

declinat competența de judecată a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Tribunalul Dolj, secția de litigii și

conflicte de muncă, prin sentința civilă nr. 386 din 8 aprilie 2004 a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Totodată, constatând existența

conflictului negativ de competență a înaintat dosarul Curții de Apel Craiova

pentru soluționarea acestuia.

Tribunalul a considerat că obiectul

acțiunii îl constituie pretenții bănești ce derivă dintr-o convenție civilă și

nu dintr-un contract individual de muncă așa încât, văzând și valoarea

litigiului civil, a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Craiova conform

art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., așa cum au fost

modificate prin O.U.G. nr. 58/2003.

Prin decizia nr. 5 din 12 octombrie

2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de conflicte de muncă și

asigurări sociale, s-a soluționat conflictul negativ de competență în sensul că

s-a stabilit competența de soluționare a litigiului dintre părți în favoarea

Judecătoriei Craiova.

S-a reținut că pretențiile bănești

ale reclamantului derivă dintr-o convenție civilă de prestări servicii și nu

dintr-un contract individual de muncă, așa încât litigiul este în competența

judecătoriei în a cărei rază teritorială de jurisdicție își are sediul pârâta

Asociația F.C. E. Craiova.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul G.V.M.

Recurentul susține că hotărârea

instanței de apel nu este legală deoarece contractul de muncă chiar dacă este

intitulat convenție civilă, în el se regăsesc reguli din Codul muncii. În

consecință, recurentul menționează că litigiul este de competența tribunalului.

Recursul declarat nu este fondat.

Prin acțiunea formulată, reclamantul

a cerut obligarea pârâtei să-i plătească suma de 2500 dolari SUA reprezentând

indemnizația de transfer prevăzută în convenția civilă de prestări servicii

pentru jucătorii de fotbal încheiată la data de 6 martie 2002.

Este adevărat că, în unele cazuri,

convențiile de prestări servicii pot îmbrăca fie forma și conținutul unui contract

de muncă, fie forma și conținutul unei convenții civile.

Analizând convenția nr. 046182 din 6

martie 2002 se constată că prin obiectul și clauzele sale este un contract

civil de prestări servicii, iar părțile, de comun acord, nu au supus litigiile

ivite în executarea sa organelor de jurisdicție a muncii.

Termenii de „angajator” și

„prestator” de servicii sunt comuni atât pentru contractul de muncă cât și

pentru convenția civilă, dar prin toate clauzele părțile și-au exprimat voința

reală de a încheia o „convenție civilă”, sintagmă repetată de mai multe ori în

conținutul contractului.

Ca urmare, Curtea consideră că

instanța de apel a interpretat corect actul dedus judecății și a stabilit legal

competența de judecată a litigiului civil în favoarea Judecătoriei Craiova.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul

reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul G.V.M. împotriva deciziei nr. 5 din 12 octombrie 2004 a Curții de

Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2005.