ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6477/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Mureș, contestatorul P.N., persoană cu dublă cetățenie (română și germană) a chemat în judecată pârâta Primăria Comunei Răstolița județul Mureș, reprezentată prin Primar, solicitând să se dispună anularea dispoziției nr. 34 din 21 septembrie 2001 prin care i s-au oferit măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul, casă de lemn cu anexe și teren, trecut în proprietatea statului român prin decizia nr. 505 din 19 noiembrie 1985 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Județean Mureș, ca efect al aplicării Decretului nr. 223/1974.

Cum casa a fost demolată, contestatorul a solicitat ca terenul în suprafață de 1217 mp, înscris în C.F. 203 Răstolița sub A+1 cu nr. top 126/1/7, situat în comuna Răstolița nr. 106, să-i fie restituit în natură. În subsidiar s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 80.000.000 lei cu titlu de daune, reactualizată cu rata inflației până la data plății. Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și arătând că în anul 1985 contestatorul a primit despăgubiri de 14.421 lei; totodată a chemat în garanție Prefectura Județului Mureș și Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Mureș pentru ca aceștia să suporte eventualele despăgubiri acordate reclamantului.

La data de 4 aprilie 2002 reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând să se dispună obligarea pârâtei la 83.500.000 lei despăgubiri, din care 51.000.000 lei pentru cei 730 mp teren ocupați cu o construcție nouă, edificată la terți și 32.500.000 lei prețul casei vechi demolate, precum și restituirea în natură a 470 mp teren liber. Soluționând cauza în fond, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 292 din 24 mai 2002, a admis în parte contestația și a modificat parțial dispoziția în sensul stabilirii unor măsuri reparatorii prin echivalent, exprimate în despăgubiri de 55.816.696 lei; au fost menținute celelalte prevederi ale actului atacat și s-a respins restul pretențiilor formulate prin contestație, precum și cererea de chemare în garanție.

Instanța de fond a reținut în esență că: - reclamantul P.N. este unicul moștenitor al defunctului său tată P.T., proprietarul tabular al terenului de 1200 mp, pe care era edificată o casă din lemn cu trei camere și dependințe; - bunul a trecut în proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 223/1974, reclamantul primind despăgubiri în cuantum de 14.421 lei; - după preluarea de către stat, construcțiile aflate în stare foarte avansată de degradare, au fost demolate iar terenul, după 1990, transmis în proprietatea privată a familiei Ș.I., care și l-a intabulat în C.F. Pe 730 mp se află casa și anexele gospodărești ale familiei Ș.I. restul de 470 mp constituie grădina de legume a acesteia. Așa fiind, cum terenul nu poate fi restituit contestatorului în natură, s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 55.816.696 lei, conform concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri reclamantul, care a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată și pârâta Primăria comunei Răstolița, susținând că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr. 16 din 27 februarie 2003 a respins apelurile ca nefondate, cu o motivare similară celei a instanței de fond. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că ea încalcă mai multe texte din Legea nr. 10/2001 precum și dispozițiile constituționale și din Codul civil privind apărarea proprietății. Recurentul și-a reiterat pretențiile de a i se atribui în natură cei 470 mp teren liber sau contravaloarea lui de 32.900.000 lei și de a i se plăti 51.000.000 lei contravaloarea restului de 730 mp precum și 32.500.000 lei prețul construcțiilor demolate.

Pârâta și chemații în garanție au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului. Recursul este nefondat. Ambele instanțe au stabilit în mod corect, pe bază de probatorii, situația de fapt și juridică a cauzei, concluzionând că recurentul contestator are dreptul la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, cuantumul acestora fiind stabilit printr-o expertiză tehnică ale cărei concluzii nu au fost contestate. Restituirea în natură și „partajul” solicitat de contestator cu familia Ș. nu pot fi juridicește dispuse întrucât acestor terți li s-a constituit, după 1990, în condiții legale și prin acte juridice care nu au fost niciodată atacate, dreptul de proprietate asupra terenului și el a fost intabulat iar pe 730 mp ei au ridicat construcții.

În fine, demolarea vechilor construcții din lemn nu a fost o măsură abuzivă ci absolut necesară în contextul stării de degradare extrem de avansată, astfel cum rezultă din probatorii. Așadar, instanțele au pronunțat hotărâri corecte, de altfel singurele posibile din punct de vedere juridic, neconstatându-se încălcări ale prevederilor Legii nr. 10/2001 și nici materia ocrotirii dreptului de proprietate. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.N. împotriva deciziei nr. 16/A din 27 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2004.