ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2970/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul B.T. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, solicitând anularea hotărârii emisă de pârâtă și admiterea cererii de stabilire a domiciliului în România. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de lege și, în mod nejustificat, Autoritatea pentru Străini i-a respins cererea. Prin sentința civilă nr. 123 de la 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de O.U.G.

nr. 194/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 357/2003. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, arătând că intimatul-reclamant nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, iar, pe fondul cauzei, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 71 alin. (1) lit. a) pct. II și lit. b) pct. II din O.U.G. nr. 194/2002, în sensul că intimatul-recurent nu a făcut dovada unei șederi temporare legale și continue, precum și a mijloacelor de întreținere necesare. Analizând motivele invocate, în raport și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată nefondat, recursul formulat și urmează să-l respingă pentru considerentele următoare: În considerarea dispozițiilor art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002, „străinii își pot stabili domiciliul în România, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: o ședere temporară legală și continuă de cel puțin 6 ani, fac dovada faptului că dețin mijloace de întreținere, fac dovada deținerii legale a spațiului de locuit, vorbesc limba română la nivel satisfăcător; sunt îndeplinite în continuare condițiile cu privire la intrarea în România și nu a intervenit în perioada șederii în România, vreunul din motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul României.

Din materialul probator existent la dosar, rezultă că reclamantul a deținut vize succesive de ședere temporară de la 27 august 1996, până la 19 aprilie 2004, pe teritoriul României și nu i s-a refuzat prelungirea vizei de ședere (chiar dacă s-a prezentat cu întârziere în 1997 și 2003). În ceea ce privesc mijloacele de întreținere, reclamantul a făcut pe deplin dovada acestora, așa încât motivele de respingere a cererii de stabilire a domiciliului pe teritoriul României formulate de Autoritatea pentru Străini, nu au suport legal. Având în vedere considerentele expuse, Curtea va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerului Administrației și Internelor - Autoritatea pentru Străini împotriva sentinței civile nr. 123 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.