ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.11.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6088/2004

HOTĂRÂRE
04.11.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6088/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2271 din 19

septembrie 2003 a Judecătoriei Moinești s-a respins excepția autorității de

lucru judecat invocată de reclamanta P.A., s-a admis acțiunea de partaj succesoral

formulată de reclamantă împotriva pârâților M.C., M.G., I.A., A.L. și B.M., s-a

dispus ieșirea din indiviziune conform expertizei întocmită de ing. R.N.,

atribuindu-se loturile conform variantei a II – a.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, inițial reclamanta a chemat în judecată pârâții

pentru ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului M.G.

Pârâtul M.G. a formulat cererea

reconvențională și a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului

de moștenitor nr. 1265 și scoaterea de la masa partajabilă a unei case în

suprafață de 60 mp.

La data de 14 aprilie 1984 a decedat

M.C. lăsând ca moștenitori pe M.S. în calitate de soție supraviețuitoare și

părțile din proces în calitate de descendenți.

S-a mai reținut că, în raport de

sentința civilă nr. 669 din 24 februarie 1998 nu există autoritate de lucru

judecat, în acea cauză pârâtul M.G. solicitând constatarea nulității absolute a

certificatului de moștenitor și că este unicul proprietar al casei compusă din

3 camere.

Prin încheierea de admitere în

principiu din 22 noiembrie 2001 s-a constatat calitatea părților de

moștenitori, componența masei succesorale, cotele fiecărei părți, încheiere

menținută prin decizia civilă nr. 1942 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel

Bacău.

Ulterior, indiviziunea a fost

sistată prin atribuirea loturilor conform variantei a II – a din raportul de

expertiză întocmit în cauză.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel pârâtul M.G. în termen, motivat, dar insuficient timbrat în sumă

de 92.000 lei conform chitanței nr. 1032870016 din 14 octombrie 2003 și nr. 1032870017

din 14 octombrie 2003 și timbru judiciar în sumă de 6.000 lei.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

civilă nr. 129 din 8 decembrie 2003 a anulat apelul ca insuficient timbrat.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a constatat că apelantul nu a timbrat apelul potrivit cerințelor legii cu

diferențele de taxe stabilite ulterior în raport de valoarea contestată, fiind

incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva deciziei civile nr. 129

din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel, în termen legal a declarat recurs

pârâtul M.G.

Critica recurentului se întemeiază

pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., susținându-se că hotărârea este nelegală, deoarece nu a avut cunoștință

despre obligația de a timbra stabilită în sarcina sa și că i-a fost încălcat

dreptul la apărare.

Examinând criticile formulate în

raport de temeiurile juridice invocate și raportat la actele existente la

dosar, instanța reține că recursul este nefondat în raport de cele ce urmează:

La termenul de judecată din 10

noiembrie 2003 s-a constatat lipsa apelantului M.G., dar s-a prezentat fiica sa

care a învederat că tatăl său este spitalizat, sens în care a depus la dosar și

o adeverință medicală (fila 19 dosar nr. 3985/2003 al Curții de Apel Bacău).

În aceeași ședință s-a pus în

discuție necesitatea completării timbrajului cu 5.313.510 lei taxă judiciară de

timbru și 50.000 lei timbru judiciar, acordându-se termen, iar apelantul a fost

citat cu această mențiune pentru data de 8 decembrie 2003. Cu toate acestea,

apelantul nu și-a îndeplinit obligația de a timbra, astfel că soluția instanței

de apel este temeinică și legală, în afara criticilor apelantului.

Prin urmare, cum soluția de anulare

a apelului ca insuficient timbrat este legală, recursul se va respinge ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de

pârâtul M.G. împotriva deciziei civile nr. 129 din 8 decembrie 2003 a Curții de

Apel Bacău, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-07-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3158/2003
și împotriva probelor administrate în cauză, instanțele au considerat că nu are calitate procesuală activă nefăcând dovada că este moștenitorul legal al defunctei Ș.M. asupra cotei de 1/2 privind imobilulul în litigiu. S-a susținut că a făc
ÎCCJ 2005-02-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 919/2005
decizie, instanța de control a reținut că actele invocate nu sunt de natură să statueze calitatea de moștenitor a pârâtului S.D., situație stabilită prin hotărârea definitivă și irevocabilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârât
ÎCCJ 2007-02-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1686/2007
tele au ca autor pe A.G., care este moștenitor testamentar și exclusiv în privința bunurilor mobile rămase de la defuncta A.F., așa cum rezultă din tranzacția cuprinsă în sentința civilă nr. 5524/1972 pronunțată de Judecătoria sectorului 7
ÎCCJ 2008-04-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2200/2008
ținut că reclamanta nu a făcut însă dovada calității de moștenitor de pe urma defunctului G.N., întrucât mama sa, G.M.M. (văr primar), a fost înlăturată de la succesiunea defunctului G.E.A. (fiul lui G.N.) prin instituirea de către acesta a
ÎCCJ 2008-12-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8018/2008
bilității acțiunii, motivarea fiind expusă în încheierea din 16 mai 2003. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prima acțiune în revendicarea vizând acest imobil din litigiu a fost respinsă irevocabil prin decizi
Sursă