ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6088/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2271 din 19 septembrie 2003 a Judecătoriei Moinești s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanta P.A., s-a admis acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamantă împotriva pârâților M.C., M.G., I.A., A.L. și B.M., s-a dispus ieșirea din indiviziune conform expertizei întocmită de ing. R.N., atribuindu-se loturile conform variantei a II – a. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, inițial reclamanta a chemat în judecată pârâții pentru ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului M.G. Pârâtul M.G. a formulat cererea reconvențională și a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 1265 și scoaterea de la masa partajabilă a unei case în suprafață de 60 mp.

La data de 14 aprilie 1984 a decedat M.C. lăsând ca moștenitori pe M.S. în calitate de soție supraviețuitoare și părțile din proces în calitate de descendenți. S-a mai reținut că, în raport de sentința civilă nr. 669 din 24 februarie 1998 nu există autoritate de lucru judecat, în acea cauză pârâtul M.G. solicitând constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor și că este unicul proprietar al casei compusă din 3 camere. Prin încheierea de admitere în principiu din 22 noiembrie 2001 s-a constatat calitatea părților de moștenitori, componența masei succesorale, cotele fiecărei părți, încheiere menținută prin decizia civilă nr. 1942 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău. Ulterior, indiviziunea a fost sistată prin atribuirea loturilor conform variantei a II – a din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul M.G. în termen, motivat, dar insuficient timbrat în sumă de 92.000 lei conform chitanței nr. 1032870016 din 14 octombrie 2003 și nr. 1032870017 din 14 octombrie 2003 și timbru judiciar în sumă de 6.000 lei. Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 129 din 8 decembrie 2003 a anulat apelul ca insuficient timbrat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că apelantul nu a timbrat apelul potrivit cerințelor legii cu diferențele de taxe stabilite ulterior în raport de valoarea contestată, fiind incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva deciziei civile nr. 129 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel, în termen legal a declarat recurs pârâtul M.G.

Critica recurentului se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., susținându-se că hotărârea este nelegală, deoarece nu a avut cunoștință despre obligația de a timbra stabilită în sarcina sa și că i-a fost încălcat dreptul la apărare. Examinând criticile formulate în raport de temeiurile juridice invocate și raportat la actele existente la dosar, instanța reține că recursul este nefondat în raport de cele ce urmează: La termenul de judecată din 10 noiembrie 2003 s-a constatat lipsa apelantului M.G., dar s-a prezentat fiica sa care a învederat că tatăl său este spitalizat, sens în care a depus la dosar și o adeverință medicală (fila 19 dosar nr. 3985/2003 al Curții de Apel Bacău).

În aceeași ședință s-a pus în discuție necesitatea completării timbrajului cu 5.313.510 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar, acordându-se termen, iar apelantul a fost citat cu această mențiune pentru data de 8 decembrie 2003. Cu toate acestea, apelantul nu și-a îndeplinit obligația de a timbra, astfel că soluția instanței de apel este temeinică și legală, în afara criticilor apelantului. Prin urmare, cum soluția de anulare a apelului ca insuficient timbrat este legală, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul M.G. împotriva deciziei civile nr. 129 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.