ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4805/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 20 martie 2002 la Tribunalul

Prahova reclamantele G.O. și O.V.E. au chemat în judecată pe pârâții Primăria

Orașul Bușteni și Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Bușteni solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a

imobilului situat în Bușteni, format din construcție și teren.

În drept s-au întemeiat pe dispozițiile art. 480 C. civ.

În motivare au arătat că imobilul a aparținut autorilor lor general F.I.

și E.I. și a fost preluat fără titlu de stat.

Prin sentința civilă nr. 423 din 12 septembrie 2002 Tribunalul Prahova

și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sinaia pentru imobilul în

litigiu valoarea declarată de reclamante fiind de 150.000.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 705 din 16 septembrie 2003 Judecătoria Sinaia a

respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că la 20 iunie 2001

reclamantele au solicitat prin notificarea înaintată prin executorul

judecătoresc pârâtului Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Bușteni restituirea

în natură a imobilului, notificare conformă cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În raport de dispozițiile acestei legi acțiunea întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C. civ. este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe reclamantele au formulat apel susținând că

decizia pârâtului Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Bușteni este incompletă

în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001. Acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C. civ. pentru ca demersurile întreprinse în baza Legii

nr. 10/2001 au rămas fără rezultat.

Prin decizia nr. 28 din 8 ianuarie 2004 Curtea de Apel Ploiești a

respins apelul ca nefondat, confirmând soluția instanței de fond. Se reține că

dacă decizia era nefavorabilă putea fi contestată de reclamante în temeiul și

în condițiile impuse de prevederile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii reclamantele au formulat recurs invocând

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Hotărârea este criticată pentru că, arată reclamantele, în Legea nr.

10/2001 nu este reglementată contestația la care face referire instanța.

Singurele posibilități de contestație sunt reglementate în art. 24 alin. (7) și

art. 31, care nu sunt aplicabile în speță.

Hotărârea mai este criticată pentru că greșit a reținut instanța că

unitatea deținătoare este Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Bușteni, în

realitate unitatea deținătoare a imobilului în sensul Legii nr. 10/2001 este

Primăria Bușteni, așa încât decizia emisă de sanatoriu nu le este opozabilă.

Dispozițiile legii speciale sunt de strictă interpretare, iar în speță

se aplică normele dreptului comun.

Imobilul a fost preluat fără titlu, iar reclamantele sunt îndreptățite

să-și realizeze dreptul de proprietate .

Recursul nu este fondat și urmează ca în conformitate cu dispozițiile

art. 312 C. proc. civ. să fie respins pentru considerentele ce vor urma.

Reclamantele au formulat acțiunea în revendicare întemeindu-se pe dispozițiile

art. 480 C. civ., la data de 20 martie 2002 după ce s-au adresat cu notificarea

dată la 20 iunie 2001 către Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Bușteni în

condițiile art. 21 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, intrarea în vigoare la

data de 14 februarie 2001.

Această lege are aplicare generală în materia reparării daunelor produse

prin preluarea abuzivă a bunurilor imobile pentru că art. 2 acoperă sfera

tuturor modalităților de preluare abuzivă a imobilelor.

Art. 2 alin. (1) lit. h) prevede că fac obiectul legii și, „orice alte

imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale

în vigoare la data preluării precum și cele preluate fără temei legal prin acte

de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau administrației de stat”.

Textul citat se referă la două categorii de situații: cele în care

preluarea imobilelor s-a făcut în temeiul unor titluri care nu sunt valabile și

cele în care la baza preluării nu a stat nici un titlu.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 pentru toate imobilele

care intră sub incidența ei, persoanele îndreptățite pot obține măsuri

reparatorii (inclusiv restituirea imobilului în natură) doar în condițiile

prescrise de această lege, acțiunea în revendicare a imobilelor preluate abuziv

formulată în condițiile dreptului comun nu poate fi folosită.

De altfel, reclamantele au recurs la procedura administrativă însă,

neprimind răspuns au formulat acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.

civ. așa cum concluzionează în expunerea motivelor în recurs.

Din conținutul art. 2 al Legii nr. 10/2001 nu rezultă că persoana

îndreptățită căreia i s-a răspuns la notificare își poate realiza dreptul pe

calea dreptului comun.

Rezultă că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut

corect că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Persoanele îndreptățite la restituire au obligația să parcurgă procedura

prealabilă prevăzută în art. 21 din Legea nr. 10/2001 și art. 109 alin. (2) C.

proc. civ. așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 (prima etapă).

Prin lege se asigură și accesul la instanțele judecătorești, respectiv a

doua etapă: procedura judiciară reglementată în art. 24 pct. 7 din lege (numită

în practică și plângere sau contestație) și care oferă persoanelor îndreptățite

posibilitatea realizării dreptului pretins.

Așa fiind analiza celorlalte critice formulate este lipsită de eficiență

și pentru considerentele expuse recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții O.V.E. și G.O. împotriva decizie nr. 28 din 8 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenții să plătească

intimatului Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Bușteni 5.000.000 lei

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.