ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8081/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr. 4760 din 27 martie

2002 reclamanții D.L.M., P.H.D. și N.A.A. au solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Sanatoriul Balneoclimateric de copii Bușteni și Consiliul local al orașului

Bușteni, anularea deciziei nr. 313 din 8 martie 2002 prin care primul pârât

le-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în orașul

Bușteni.

În motivarea contestației reclamanții au arătat că imobilul

în litigiu a fost preluat din patrimoniul autorului lor, Dr. S.P., în mod

abuziv de către Statul Român precum și că în temeiul art. 2 lit. h) și art. 7

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se impune restituirea în natură a bunului.

La data de 2 mai 2002 s-a dispus introducerea în cauză a

numiților B.D., B.C., D.N., ș.a., care dețin imobilul în litigiu în calitate de

chiriași.

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința civilă nr.

554 din 23 octombrie 2002 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Consiliului local al orașului Bușteni, a respins contestația ca inadmisibilă

față de acest pârât și ca neîntemeiată față de celelalte părți cu motivarea că

în speță sunt aplicabile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia civilă

nr. 13 din 3 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanții D.L.M., P.H.D. și N.A.A. împotriva sentinței civile nr. 554 din 23

octombrie 2002 a Tribunalului Prahova, secția civilă, cu motivarea că aceștia

nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilului

în litigiu și nici a preluării fără titlu valabil în patrimoniul Statului

Român.

În termen legal, împotriva deciziei civile din 13 februarie

2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, au declarat recurs reclamanții D.L.M.,

decedată la data de 4 februarie 2004, prin succesoarea sa N.A.A., P.H.D. decedat

la data de 13 decembrie 2004, prin succesorii săi P.D.C.A., P..D.G.E. și N.A.A.

au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut în

esență că: imobilul în litigiu are destinația de locuință astfel încât

restituirea în natură este posibilă potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr.

10/2001.

Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru

următoarele considerente.

Prin contractul încheiat în forma autentică la data de 2 noiembrie

1928, transcris la data de 7 noiembrie 1928, S.P., medic veterinar, a dobândit

prin cumpărare dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 875 mp

în fosta comună Bușteni și anume lotul nr. 6 din fața „Moșiei Regale”

„Clăhucetul Baiului” în baza autorizației din 12 noiembrie 1929 S.P. a

construit o locuință înregistrată la fostul Birou financiar al Primăriei orașului

Bușteni, cum rezultă din adresa nr. 641/7 din 17 mai 1949.

S.P. a decedat la data de 8 ianuarie 1976 având ca succesori

pe P.H.D., fiu (decedat la data de 13 decembrie 2004, având ca moștenitori pe

P.D.C.A.), P.M.D., fiu (decedat la data de 14 octombrie 1997, având ca

succesoare pe N.A.A.) și P.L.M. fiică (decedată la data de 4 februarie 2004,

având ca moștenitori pe N.A.A.). În speță s-a făcut dovada că recurenții au

calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, ca

moștenitori ai persoanelor fizice, proprietară a imobilului la data preluării.

Cum în prezentul litigiu nu s-a făcut dovada preluării cu

titlu valabil de către Statul Român a imobilului urmează să se rețină că sunt

aplicabile dispozițiile art. 10 lit. h) din Legea nr. 10/20901 care consideră

bunul „imobil preluat în mod abuziv”.

Dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

potrivit cărora „în situația imobilelor ocupate de unități bugetare din

învățământ, din sănătate, așezăminte social–culturale sau instituții publice,

sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice,

oficii consulare, reprezentantele organizațiilor interguvernamentale acreditate

în România precum și de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în

vederea continuării activității de interes public, social–cultural sau obștesc,

foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, „nu sunt

aplicabile în speță”.

Deși imobilul în litigiu se află în administrarea

Sanatoriului Balneoclimateric de copii Bușteni, persoană juridică deținătoare,

nu este destinat pentru desfășurarea unei activități de interes de interes

public, social–cultural sau obștesc ci reprezintă locuință.

Astfel fiind, devine aplicabil art. 7 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 care consacră regula restituirii în natură a imobilelor preluat în mod

abuziv.

Față de considerentele menționate Curtea va admite

recursul, va casa decizia curții de apel și sentința tribunalului, va admite

contestația, va anula decizia nr. 313 din 8 martie 2002 și va obliga pe pârâtul

Sanatoriul Balneoclimateric de copii Bușteni la restituirea în natură a

imobilului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții N.A.A., P.D.C.A.

și P.D.G.E. împotriva deciziei nr. 13 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă.

Casează decizia menționată, cât și sentința civilă

nr. 554 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova.

Admite contestația formulată de reclamanți, anulează

Decizia nr. 313 din 8 martie 2002 emisă de Sanatoriul Balneoclimateric de Copii

Bușteni.

Obligă la restituirea în natură a imobilului situat

în Bușteni, compus din teren în suprafață de 875 mp și construcție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie

2005.