ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1386/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 167/2005, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului T.E. în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au stat la baza arestării inițiale subzistă și se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului (alături de cea a coinculpaților C.A., T.B.A. și K.P.) lăsarea sa în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică (pericol reflectat de natura și gravitatea faptei deduse judecății).

Împotriva acestei încheieri, inculpatul T.E. a declarat recurs solicitând judecarea sa în stare de libertate, că nu se sustrage cercetării judecătorești și că nu mai subzistă motivele pentru care a fost luată măsura arestării. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, motivat, menținerea arestării preventive.

Curtea de Apel București a respectat cerințele acestui text și justificat a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, cu atât mai mult cu cât în cauză a intervenit o hotărâre judecătorească prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În consecință, recursul declarat de inculpat nu este fondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 167/2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.