ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1386/2005

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28

ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 167/2005, s-a dispus, printre altele,

menținerea stării de arest a inculpatului T.E. în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au stat la

baza arestării inițiale subzistă și se impune în continuare privarea de

libertate a inculpatului (alături de cea a coinculpaților C.A., T.B.A. și K.P.)

lăsarea sa în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică

(pericol reflectat de natura și gravitatea faptei deduse judecății).

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul T.E. a declarat recurs solicitând judecarea sa în stare de

libertate, că nu se sustrage cercetării judecătorești și că nu mai subzistă

motivele pentru care a fost luată măsura arestării.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, motivat,

menținerea arestării preventive.

Curtea de Apel București a

respectat cerințele acestui text și justificat a constatat că temeiurile care

au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate

a acestuia, cu atât mai mult cu cât în cauză a intervenit o hotărâre

judecătorească prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de

16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.

(2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În consecință, recursul

declarat de inculpat nu este fondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2)

din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat,

din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E. împotriva încheierii din 28

ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 167/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2005.