ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2810/2005

Asupra recursului penal de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 20

aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 1233/M/2005, s-a dispus,

printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului C.V.V.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța verificând legalitatea măsurii arestării preventive a

inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., a constatat că în raport de gravitatea faptei comise și persoana

acestuia, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind

necesară menținerea stării de arest și în timpul judecății apelului pentru buna

desfășurare a procesului.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat recurs, învederând că se impune judecarea sa în stare de

libertate întrucât nu sunt probe suficiente pentru dovedirea vinovăției sale.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar

nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive,

iar conform art. 160

b

alin. (3) din același cod, când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

Curtea de Apel București a

respectat cerințele acestor texte și justificat a constatat că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului cu atât mai mult cu cât în cauză a intervenit o hotărâre de

condamnare a inculpatului [(12 ani închisoare pedeapsă rezultantă pentru

săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, art. 4 din aceeași lege și art. 5 din Legea nr. 143/2000, toate cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.)].

În consecință, recursul

declarat de inculpat nu este fondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2)

din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.V.V. împotriva încheierii din 20 aprilie 2005 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

pronunțată în dosar nr. 1233/M/2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat, pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 aprilie 2005

.