ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2810/2005

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 20 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 1233/M/2005, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului C.V.V. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța verificând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a constatat că în raport de gravitatea faptei comise și persoana acestuia, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind necesară menținerea stării de arest și în timpul judecății apelului pentru buna desfășurare a procesului.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, învederând că se impune judecarea sa în stare de libertate întrucât nu sunt probe suficiente pentru dovedirea vinovăției sale. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar conform art. 160 b alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Curtea de Apel București a respectat cerințele acestor texte și justificat a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului cu atât mai mult cu cât în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpatului [(12 ani închisoare pedeapsă rezultantă pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 din aceeași lege și art. 5 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.)]. În consecință, recursul declarat de inculpat nu este fondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.V. împotriva încheierii din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosar nr. 1233/M/2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2005 .