ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1235/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 86 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Sălaj, inculpatul C.S.M. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. S-a menținut măsura arestării preventive și s-a dedus perioada arestului preventiv din 7 martie 2004 la zi. S-a constatat că partea vătămată I.V. nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la 12.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul a fost trimis în judecată, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., comisă în stare de provocare prin reținerea art. 73 lit. b) C. pen., reținându-se în esență că în noaptea de 6 martie 2004, în jurul orelor 1,00, aflându-se într-o stare puternică de tulburare și emoție determinată de acțiunea provocatoare a tatălui său, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și corpului, leziunile ducând la deces. În urma administrării probațiunii în faza de cercetare judecătorească și pe baza probelor din faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt: Părinții inculpatului, C.M.

și M. s-au mutat în anul 1997 în satul Bănișor, unde au moștenit o casă de locuit și mai multe terenuri. În anul 2003, mama inculpatului a decedat, situație în raport de care inculpatul a angajat pe vecinii săi din Bănișor, martorii A.I. și B.I. să-i asigure mâncare tatălui său și să-l ajute în gospodărie în schimbul sumei de 1.200.000 lei lunar. Inculpatul era încadrat la D.G.F.P. Deva, ca inspector financiar și periodic îl vizita pe tatăl său, aducându-i cele necesare traiului. Așa s-a întâmplat și în data de 4 martie 2004, când inculpatul l-a vizitat pe tatăl său și împreună cu vecinul A.I., au prestat munci în gospodăria acestuia. În ziua de 5 martie 2004, inculpatul împreună cu A.I. au consumat băuturi alcoolice la locuința tatălui său, după care, s-au dus împreună la un vecin, martorul C.F., unde au continuat să consume vin și țuică.

În jurul orei 21,00, numitul A.I. s-a deplasat să-și cumpere țigări, iar inculpatul a consumat în continuare alcool până, în jurul orelor 1,00, noaptea, ajungând într-o stare avansată de ebrietate. Când s-a reîntors la domiciliul tatălui său, între aceștia s-a iscat un conflict determinat de faptul că atât inculpatul cât și tatăl său erau în stare de ebrietate, împrejurare în care tatăl inculpatului l-a insultat pe acesta, referindu-se și la mama sa decedată, moment în care inculpatul a ripostat, lovindu-l de mai multe ori cu pumnii și picioarele, aspect ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, precum și din declarația inculpatului care a recunoscut că l-a lovit pe tatăl său doar cu palma peste față, după care acesta a căzut.

Instanța a apreciat că inculpatul a fost provocat de tatăl său, prin faptul că acesta i-a adresat cuvinte insultătoare ce i-au lezat grav demnitatea și onoarea și l-au determinat să acționeze în modalitatea descrisă. Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și inculpatul, apeluri depuse în termenul prevăzut de lege. Prin apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, s-a solicitat desființarea hotărârii pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea acesteia în raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii săvârșite, și de persoana inculpatului.

Astfel, s-a arătat în motivele de apel, că, pedeapsa aplicată inculpatului, nu este în măsură să contribuie la reeducarea acestuia, arătându-se că instanța de fond nu a ținut cont de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., iar atunci când a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului nu a ținut cont de faptul că între pretinsul act provocator și urmările faptei, există o disproporție vădită, susținându-se că remarca și cuvintele jignitoare folosite de victimă nu pot justifica o agresiune fizică de o atare intensitate. De asemenea, multiplele lovituri aplicate victimei, comportamentul nesincer al inculpatului în cursul procesului penal și cele arătate mai sus, justifică aplicarea unei pedepse mai mari.

În motivele expuse oral cu ocazia judecării apelului, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a menționat în mod expres că se solicită înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., deoarece nu există dovezi din care să rezulte că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de atitudinea victimei, ci doar declarația inculpatului în acest sens nu este suficientă pentru a se reține provocarea circumstanței atenuante.

Inculpatul a solicitat desființarea hotărârii și judecând în principal să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei aplicate inculpatului, iar în subsidiar reducerea pedepsei până la minimul general ca urmare a reținerii de către instanță a efectelor circumstanțelor atenuante. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 281/ A din 29 septembrie 2004, s-a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinței penale nr. 86 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Sălaj pe care o desființează numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.S.M.

și rejudecând; Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare. Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă perioada arestului preventiv din 7 martie 2004 la zi. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe penale. Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs parchetul și inculpatul. Parchetul prin recursul formulat, critică decizia pentru eronata aplicare a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și după reaprecierea probelor să se înlăture prevederile acestui text, cu urmarea imediată, a majorării pedepsei.

Inculpatul prin recursul declarat reia motivele invocate prin apel, respectiv a solicitat a se vedea că, nici un moment nu a urmărit să-și omoare tatăl, dar fiind sub influența alcoolului și jignit peste măsură de victimă, deci, provocat prin insultarea mamei sale moarte, a ajuns să-l lovească, de mai multe ori. Astfel, a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen., și reducerea pedepsei. Recursul declarat de inculpat, se apreciază a fi fondat, doar pentru considerentele ce se vor analiza, iar recursul declarat de parchet, este nefondat.

Verificându-se actele și probele administrate în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, Curtea reține că omorul calificat s-a comis de către inculpat, în stare de provocare, victima fiind cea care anterior incidentului îi reproșează că „nu este fiul lui” și totodată aduce insulte deosebit de grave soției respectiv mamei inculpatului, deși este decedată. Cum și comportamentul victimei anterior acestui incident a fost , fără dubii, de nerespectare și ignorare a eforturilor materiale pe care le făcea inculpatul, ca fiu, față de tatăl său rămas văduv, justificat s-au aplicat prevederile art. 73 lit. b) C. pen. Astfel, inculpatul plătea pe vecinii A.I. și B.I., pentru ca în cursul săptămânii, s-o ajute pe victimă la treburi, iar în fiecare sâmbătă și duminică venea personal, să lucreze în gospodăria tatălui său, neglijându-și propria sa familie.

Cu toate aceste dovezi de afecțiune și îngrijire, ce le-a manifestat inculpatul față de tatăl său (victima din cauză), evidențiate și de martorii audiați și chiar de către parchet, prin rechizitoriul întocmit, partea vătămată era tot timpul sub influența băuturilor alcoolice și aducea grave insulte inculpatului și mamei sale de curând decedată. În această stare de puternice tulburări și emoții s-a aflat inculpatul, la data comiterii faptei și deci, evaluările probelor administrate s-a făcut corect, atât la urmărirea penală, precum și pe parcursul anchetei judecătorești, așa încât aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., ca circumstanță atenuantă, se constată a fi pe deplin fondată și legală. Așa fiind, viața pe care o ducea victima explică lipsa de rezistență a acestuia, sub loviturile aplicate de inculpat, adus și acesta la rândul său, la disperare și băut fiind și el.

Toate aceste elemente avute în vedere, prin coroborare și apreciate în succesiunea derulării faptelor, formează convingerea instanței de recurs că, recunoașterea circumstanței atenuante, a scuzei provocării, este pe deplin justificată. În raport însă, de gradul de instrucție a inculpatului, pedeapsa majorată de către instanța de apel, se apreciază că nu va contribui la reinserția socială a acestuia și nici la prevenția generală. Pentru aceste considerente, se va admite recursul inculpatului și numai pentru a se reduce pedeapsa și se va respinge recursul parchetului, ca nefondat. Se vor aplica prevederile art. 381 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.S.M. împotriva deciziei penale nr. 281/ A din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj. Casează decizia atacată numai sub aspectul cuantumului pedepsei, pe care o reduce de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 7 martie 2004, la 18 februarie 2005. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 281/ A din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2005.