ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1235/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86

din 16 iunie 2004 a Tribunalului Sălaj, inculpatul

C.S.M.

a fost condamnat la 5 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.

175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

C. pen.

S-a menținut măsura

arestării preventive și s-a dedus perioada arestului preventiv din 7 martie

2004 la zi.

S-a constatat că partea

vătămată I.V. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

12.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul a fost trimis în judecată,

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c)

C. pen., comisă în stare de provocare prin reținerea art. 73 lit. b) C. pen.,

reținându-se în esență că în noaptea de 6 martie 2004, în jurul orelor 1,00,

aflându-se într-o stare puternică de tulburare și emoție determinată de

acțiunea provocatoare a tatălui său, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu

pumnii și picioarele în zona capului și corpului, leziunile ducând la deces.

În urma administrării

probațiunii în faza de cercetare judecătorească și pe baza probelor din faza de

urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Părinții inculpatului, C.M.

și M. s-au mutat în anul 1997 în satul Bănișor, unde au moștenit o casă de

locuit și mai multe terenuri. În anul 2003, mama inculpatului a decedat,

situație în raport de care inculpatul a angajat pe vecinii săi din Bănișor,

martorii A.I. și B.I. să-i asigure mâncare tatălui său și să-l ajute în

gospodărie în schimbul sumei de 1.200.000 lei lunar. Inculpatul era încadrat la

D.G.F.P. Deva, ca inspector financiar și periodic îl vizita pe tatăl său,

aducându-i cele necesare traiului. Așa s-a întâmplat și în data de 4 martie

2004, când inculpatul l-a vizitat pe tatăl său și împreună cu vecinul A.I., au

prestat munci în gospodăria acestuia.

În ziua de 5 martie 2004,

inculpatul împreună cu A.I. au consumat băuturi alcoolice la locuința tatălui

său, după care, s-au dus împreună la un vecin, martorul C.F., unde au continuat

să consume vin și țuică. În jurul orei 21,00, numitul A.I. s-a deplasat să-și

cumpere țigări, iar inculpatul a consumat în continuare alcool până, în jurul

orelor 1,00, noaptea, ajungând într-o stare avansată de ebrietate.

Când s-a reîntors la

domiciliul tatălui său, între aceștia s-a iscat un conflict determinat de

faptul că atât inculpatul cât și tatăl său erau în stare de ebrietate,

împrejurare în care tatăl inculpatului l-a insultat pe acesta, referindu-se și

la mama sa decedată, moment în care inculpatul a ripostat, lovindu-l de mai

multe ori cu pumnii și picioarele, aspect ce rezultă din raportul de expertiză

medico-legală întocmit în cauză, precum și din declarația inculpatului care a

recunoscut că l-a lovit pe tatăl său doar cu palma peste față, după care acesta

a căzut.

Instanța a apreciat că

inculpatul a fost provocat de tatăl său, prin faptul că acesta i-a adresat

cuvinte insultătoare ce i-au lezat grav demnitatea și onoarea și l-au

determinat să acționeze în modalitatea descrisă.

Împotriva hotărârii au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și inculpatul, apeluri

depuse în termenul prevăzut de lege.

Prin apelul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Sălaj, s-a solicitat desființarea hotărârii pentru greșita

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea

acesteia în raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al

infracțiunii săvârșite, și de persoana inculpatului.

Astfel, s-a arătat în

motivele de apel, că, pedeapsa aplicată inculpatului, nu este în măsură să

contribuie la reeducarea acestuia, arătându-se că instanța de fond nu a ținut

cont de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., iar

atunci când a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului nu a ținut cont de

faptul că între pretinsul act provocator și urmările faptei, există o

disproporție vădită, susținându-se că remarca și cuvintele jignitoare folosite

de victimă nu pot justifica o agresiune fizică de o atare intensitate.

De asemenea, multiplele

lovituri aplicate victimei, comportamentul nesincer al inculpatului în cursul

procesului penal și cele arătate mai sus, justifică aplicarea unei pedepse mai

mari.

În motivele expuse oral cu

ocazia judecării apelului, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Cluj a menționat în mod expres că se solicită înlăturarea dispozițiilor art. 73

lit. b) C. pen., deoarece nu există dovezi din care să rezulte că inculpatul a

acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de

atitudinea victimei, ci doar declarația inculpatului în acest sens nu este

suficientă pentru a se reține provocarea circumstanței atenuante.

Inculpatul a solicitat

desființarea hotărârii și judecând în principal să se dispună schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea de lovituri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei aplicate inculpatului, iar în

subsidiar reducerea pedepsei până la minimul general ca urmare a reținerii de

către instanță a efectelor circumstanțelor atenuante.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia penală nr. 281/ A din 29 septembrie 2004, s-a admis apelul declarat de

parchet împotriva sentinței penale nr. 86 din 16 iunie 2004 a Tribunalului

Sălaj pe care o desființează numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului C.S.M. și rejudecând;

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare la 8

ani închisoare.

Menține starea de arest a

inculpatului și deduce din pedeapsă perioada arestului preventiv din 7 martie

2004 la zi.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Respinge apelul declarat de

inculpat împotriva aceleiași sentințe penale.

Nemulțumiți și de această

hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs parchetul și inculpatul.

Parchetul prin recursul

formulat, critică decizia pentru eronata aplicare a scuzei provocării prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen. și după reaprecierea probelor să se înlăture

prevederile acestui text, cu urmarea imediată, a majorării pedepsei.

Inculpatul prin recursul

declarat reia motivele invocate prin apel, respectiv a solicitat a se vedea că,

nici un moment nu a urmărit să-și omoare tatăl, dar fiind sub influența alcoolului

și jignit peste măsură de victimă, deci, provocat prin insultarea mamei sale

moarte, a ajuns să-l lovească, de mai multe ori.

Astfel, a cerut schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzute

de art. 183 C. pen., și reducerea pedepsei.

Recursul declarat de

inculpat, se apreciază a fi fondat, doar pentru considerentele ce se vor

analiza, iar recursul declarat de parchet, este nefondat.

Verificându-se actele și

probele administrate în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, Curtea

reține că omorul calificat s-a comis de către inculpat, în stare de provocare,

victima fiind cea care anterior incidentului îi reproșează că „nu este fiul

lui” și totodată aduce insulte deosebit de grave soției respectiv mamei inculpatului,

deși este decedată.

Cum și comportamentul

victimei anterior acestui incident a fost

, fără dubii, de nerespectare și ignorare a

eforturilor materiale pe care le făcea inculpatul, ca fiu, față de tatăl său

rămas văduv, justificat s-au aplicat prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, inculpatul plătea pe

vecinii A.I. și B.I., pentru ca în cursul săptămânii, s-o ajute pe victimă la

treburi, iar în fiecare sâmbătă și duminică venea personal, să lucreze în

gospodăria tatălui său, neglijându-și propria sa familie.

Cu toate aceste dovezi de

afecțiune și îngrijire, ce le-a manifestat inculpatul față de tatăl său

(victima din cauză), evidențiate și de martorii audiați și chiar de către

parchet, prin rechizitoriul întocmit, partea vătămată era tot timpul sub

influența băuturilor alcoolice și aducea grave insulte inculpatului și mamei

sale de curând decedată.

În această stare de

puternice tulburări și emoții s-a aflat inculpatul, la data comiterii faptei și

deci, evaluările probelor administrate s-a făcut corect, atât la urmărirea

penală, precum și pe parcursul anchetei judecătorești, așa încât aplicarea art.

73 lit. b) C. pen., ca circumstanță atenuantă, se constată a fi pe deplin

fondată și legală.

Așa fiind, viața pe care o

ducea victima explică lipsa de rezistență a acestuia, sub loviturile aplicate

de inculpat, adus și acesta la rândul său, la disperare și băut fiind și el.

Toate aceste elemente avute

în vedere, prin coroborare și apreciate în succesiunea derulării faptelor,

formează convingerea instanței de recurs că, recunoașterea circumstanței

atenuante, a scuzei provocării, este pe deplin justificată. În raport însă, de

gradul de instrucție a inculpatului, pedeapsa majorată de către instanța de

apel, se apreciază că nu va contribui la reinserția socială a acestuia și nici

la prevenția generală.

Pentru aceste considerente,

se va admite recursul inculpatului și numai pentru a se reduce pedeapsa și se

va respinge recursul parchetului, ca nefondat.

Se vor aplica prevederile

art. 381 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.S.M. împotriva deciziei penale nr. 281/ A din 29 septembrie 2004 a

Curții de Apel Cluj.

Casează decizia atacată

numai sub aspectul cuantumului pedepsei, pe care o reduce de la 8 ani

închisoare la 6 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 7 martie 2004, la 18

februarie 2005.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva

deciziei penale nr. 281/ A din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2005.