ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3269/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 306 din 2 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2501/2003, în temeiul dispozițiilor art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul

C.F.

la 6 ani închisoare

Conform art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă, iar potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 4 mai 2003 la 2 martie 2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 116 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul București pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.D.E.A.

În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul examinând mijloacele de probă administrate prin analiza modului în care se coroborează între ele, în ambele faze ale procesului penal, a constatat în fapt că în ziua de 2 mai 2003, inculpatul C.F., prin întrebuințare de violențe într-un mijloc de transport în comun a deposedat-o pe partea vătămată B.D.E.A. de un lănțișor din aur, cauzând în patrimoniul acesteia o pagubă ce nu a fost recuperată.

Astfel, partea vătămată B.D.E.A. l-a descris pe inculpatul C.D., dând semnalmentele acestuia în detaliu în plângerea adresată organelor de poliție, recunoscându-l cu ușurință din grup.

Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorei N.V. care a arătat că la 2 mai 2003 l-a văzut intrând în magazinul unde lucra din zona Circului pe inculpat, ținând în mână un lănțișor din aur ce era rupt, inculpatul spunându-i că intenționa să-l ducă la lipit și că l-a cumpărat pentru mama sa de ziua ei. Această împrejurare este relatată și de martora V.M. care se afla în acel moment în magazin.

Martora V.R. l-a recunoscut pe inculpat la prezentarea albumului foto, precizând că se afla în tramvaiul 16 la data 2 mai 2003 atunci când părții vătămate i-a fost smuls medalionul de la gât, însă a precizat că nu a văzut momentul în care inculpatul a acționat.

Toate aceste declarații s-au coroborat cu părți din declarațiile inculpatului C.F. (declarații care sunt divizibile) care au fost reținute de tribunal ca exprimând adevărul, inculpatul recunoscând că a călătorit în tramvaiul 16 și că între orele 11,00 – 12,00, în ziua de 2 mai 2003 s-a aflat la magazinul D. din spatele Circului București, a vorbit cu vânzătoarea și că avea în mână un lănțișor din argint, de culoare galbenă cu care „se juca”.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, iar apărătorul acestuia a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și, rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 246 din 7 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.F., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite.

În acest sens sunt de reținut: declarațiile părții vătămate date în faza de urmărire penală, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere din care rezultă că partea vătămată l-a identificat pe inculpatul C.F. ca fiind autorul faptei de smulgere a lanțului din aur, declarațiile martorilor V.R., Z.V.M., N.V., V.M., D.I., M.I., G.N. și declarația părții vătămate B.D.E.A., în care a precizat împrejurările comiterii faptei.

De altfel, inculpatul, în declarațiile date recunoaște că în ziua de 2 mai 2003, dimineața, a călătorit cu tramvaiul liniei 16 și că, între orele 11,00 – 12,00, în aceeași zi, a stat de vorbă cu vânzătoarea G. de la magazinul D. SRL, care l-a văzut că avea în mână „un lănțișor de argint de culoare galbenă” și căreia inculpatul i-a spus că este al mamei sale și că intenționează să-l repare, fiind rupt.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei nici nu a făcut dovada susținerilor sale (în sensul că lănțișorul ce-l avea în mână aparținea mamei sale).

În baza probatoriului administrat, instanța constată că fapta inculpatului care, la data de 2 mai 2003, în timp ce se afla într-un mijloc de transport în comun, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată B.D.E., smulgând acesteia lănțișorul de aur de la gât, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

În consecință, susținerile inculpatului, în sensul că nu a comis fapta reținut în sarcina sa sunt contrazise de probele administrate în cauză, nefiind fondate.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 246 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4 mai 2003 la 15 iunie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2004.