ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 551/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, prin sentința penală nr. 195 din 21 iulie 2004, l-a condamnat pe inculpatul N.V. la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod. A dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului corp delict și a constatat că partea vătămată M.I. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a hotărî astfel, a reținut că în seara de 29 noiembrie 2003, inculpatul aflat pe strada Grădinarilor din municipiul Mediaș, a hotărât să pătrundă în curtea imobilului situat la nr. 12, de unde să sustragă roata de rezervă a autoturismului parcat în acea curte.

Pătruns în curte, a intrat într-o dependință a cărei ușă era deschisă, a sustras dintr-o damigeană 10 litri de țuică și în momentul când se pregătea să iasă din curte, a fost surprins de proprietar, partea vătămată M.I. Între cei doi a avut loc o altercație, inculpatul a scos un cuțit, cerându-i părții vătămate să-i permită să plece, în caz contrar urmând să-l lovească cu cuțitul. În modul arătat, inculpatul a reușit să iasă din curte, având asupra sa bidonul cu țuică, însă odată ajuns în stradă a fost reținut de martorul V.N., vecin al părții vătămate, care l-a predat poliției. Apelul declarat de inculpat care a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că încadrarea juridică corectă a faptei săvârșite este cea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 335 din 30 septembrie 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Alba Iulia.

Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs pe care nu l-a motivat. După ce la primul termen prezent în fața Curții, a cerut amânarea judecării recursului pentru ca să-și angajeze apărător, la termenul de astăzi nu s-a mai prezentat, iar apărarea a fost asigurată de avocatul numit din oficiu. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, iar încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 211 alin. (2) C. pen., este legală.

Critica privind greșita încadrare juridică a fost analizată de instanța de apel care nu a primit-o, cu motivarea că, potrivit probelor administrate, inculpatul surprins la plecarea din curtea casei a lovit și amenințat cu un cuțit pentru a putea păstra bunul sustras, a reușit să iasă în stradă unde a fost imobilizat, activitatea s-a încadrându-se în dispozițiile art. 211 C. pen., furt urmat de întrebuințarea de violențe și amenințări pentru păstrarea bunului și pentru a-și asigura scăparea.

Inculpatul este recidivist, a mai fost condamnat de trei ori la pedepse cuprinse între 6 luni și 2 ani închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, ultima pedeapsă fiind considerată executată în luna decembrie 2002. Pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii calificate de tâlhărie pedepsește cu pedepse cuprinse între 5 și 20 ani închisoare, nu este aspră, ea fiind singura în măsură să realizeze atât prevenția specială cât și prevenția generală. Hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice, urmează ca, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 335 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2005.