ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6668/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Alba prin sentința penală nr. 81/2004, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.N., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele: Inculpatul D.N. a lucrat în cadrul I.P.J. Alba, agent șef de poliție, îndeplinind funcția de șef de popotă. În cursul lunii mai 2003, inculpatul a fost contactat telefonic de numitul B.N., pentru a-l ajuta să obțină eliberarea unui pașaport. Acesta din urmă primise numărul de telefon al inculpatului de la martorul C.N., cunoștință comună a celor doi.

În urma discuției telefonice în cadrul căreia martorul B.N. și-a expus doleanța, cei doi s-au întâlnit în fața I.P.J. Alba, după care s-au deplasat la Serviciul Pașapoarte, unde martorul și-a depus actele pentru pașaport. Conform înțelegerii dintre cei doi, martorul urma să-l contacteze ulterior pe inculpat pentru a afla dacă pașaportul este gata. Astfel, în data de 14 mai 2003, martorul l-a contactat telefonic pe inculpat și l-a întrebat dacă este gata pașaportul. În acest context, inculpatul i-a comunicat martorului că pașaportul este gata și „dacă este dispus de 100 Euro la ora 14,00 poate veni după el”. Starea de fapt mai sus expusă rezultă din declarațiile martorului B.N.

(acesta schimbându-și depoziția în fața instanței doar cu privire la destinația sumei de 100 Euro pretinsă de inculpat, în fața organelor de urmărire penală declarând că a fost cerută expres de inculpat pentru că l-a ajutat la obținerea pașaportului, iar în fața instanței declarând că suma de 100 Euro a reprezentat probabil c/val. taxelor necesare obținerii pașaportului, înregistrarea convorbirii telefonice dintre martor și inculpat din data de 14 mai 2003 coroborate și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut că l-a ajutat pe martor fără a-i pretinde însă vreo sumă de bani în schimb.

În raport de această stare de fapt așa cum a fost descrisă și dovedită și față de dispozițiile art. 257 C. pen., se constată următoarele: Potrivit acestui text de lege, constituie infracțiune de trafic de influență „primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă ce intră în atribuțiile sale de serviciu”. Pornind de la însăși definiția acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective mai este necesar printre altele pentru existența faptei, ca făptuitorul să primească ori să pretindă bani ori foloase ori să accepte promisiuni ori daruri înainte ca funcționarul asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influență să fi îndeplinit actul care constituie obiectul intervenției.

Prin urmare, este esențial pentru existența infracțiunii, în ceea ce privește latura obiectivă, ca pretinderea, primirea sau acceptarea să aibă loc înainte de îndeplinirea actului de către funcționar. În caz contrar, respectiv dacă făptuitorul pretinde sau primește bani sau foloase după ce funcționarul a îndeplinit actul, fapta nu constituie infracțiunea de trafic de influență. (a se vedea în acest sens Drept Penal Român – Partea specială O.L., T.T.). De altfel, tot în acest sens a opinat nu numai literatura de specialitate ci și practica judiciară (a se vedea T.S. S.P.d.309/1970 RRD nr. 12/1970; respectiv câtă vreme pretinderea nu a avut loc anterior sau concomitent cu intervenția, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență nu sunt întrunite).

În speță, așa cum rezultă din starea de fapt expusă, inculpatul a pretins cei 100 Euro de la martorul B.N., după ce actul (pașaportul) a fost întocmit de către funcționar. Acest aspect reiese cu certitudine din declarația martorului B.N. (din care rezultă că la momentul contactării telefonice din data de 14 mai 2003, inculpatul i-a spus că este gata pașaportul și poate veni să-l ridice) declarația inculpatului (din care rezultă că în momentul în care a fost contactate telefonic de martor, i-a spus că pașaportul este gata și poate veni să-l ridice), înregistrarea convorbirii telefonice dintre inculpat și martor din data de 14 mai 2003, ora 11,47 (din care rezultă că la acea oră, pașaportul era deja confecționat) și înregistrarea convorbirii din aceeași zi, ora 14,54 (din care rezultă că martorul s-a întâlnit cu inculpatul și i-a luat pașaportul).

Faptul că din adeverința eliberată de S.E.I.P. Alba – Compartimentul Pașapoarte), rezultă că pașaportul a fost eliberat la data de 19 mai 2003, nu prezintă nici o relevanță raportată la obiectul infracțiunii și mai mult, la latura obiectivă a acesteia, care are în vedere momentul întocmirii actului de către funcționatul pe lângă care s-a făcut intervenția și nu momentul eliberării actului. Pe de altă parte, chiar și la momentul eliberării actului, care așa cum am arătat, nu prezintă relevanță în cauză, se poate observa că această adresă nu este în concordanță cu restul probațiunii (declarația martorului B.N., a inculpatului, înregistrarea din 14 mai 2003), din care rezultă că pașaportul a fost ridicat (eliberat) în 14 mai 2003 de către denunțător.

De asemenea, tot din această adresă rezultă că pașaportul a fost confecționat la data de 14 mai 2003, fără a se specifica vreo oră, astfel că raportat la probațiunea din acest dosar și care a stat la baza învinuirii inculpatului, declarația denunțătorului, înregistrarea telefonică din data de 14 mai 2003, ora 11,47 dintre inculpat și denunțător (martor), rezultă că la acea oră, pașaportul era deja confecționat, iar pretinderea sumei de bani a avut loc după confecționarea actului. Se apreciază astfel că, în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență sub aspectul laturii obiective, deoarece inculpatul a pretins banii după ce funcționarul pe lângă care s-a făcut intervenția și-a îndeplinit actul funcțional ce intra în atribuțiile sale de serviciu.

Împotriva sentinței a declarat apel P.N.A. – Serviciul Anticorupție Alba, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că banii au fost pretinși cel puțin în viziunea martorului B.N., înainte ca pașaportul să fie confecționat. Inculpatul a pretins banii, lăsând să se creadă că are influență asupra funcționarului de la pașapoarte pentru a-l întocmi în regim preferențial, ceea ce s-a întâmplat, pașaportul fiind eliberat în 2 zile, deși termenul legal este de 20 zile, iar martorul nu a solicitat expres eliberarea în regim de urgență.

Chiar dacă s-ar admite interpretarea făcută de instanța de fond, în sensul că pretinderea sumei de bani a avut loc după ce actul care a constituit obiectul intervenției ar fi fost îndeplinit, soluția ar fi fost schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență în cea de înșelăciune și în nici un caz pronunțarea unei soluții de achitare. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 214/ A din 8 iunie 2004, a admis apelul declarat de P.N.A. – Serviciul Anticorupție Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 81 din 5 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Alba. A desființat sentința penală atacată și în baza art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei privindu-l pe inculpatul D.N.

la P.N.A. – Serviciul Anticorupție Alba, pentru completarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au formulat recurs, parchetul și inculpatul. Prin recursul său, parchetul, aduce critici, hotărârii atacate, pentru aprecierea eronată și incompletă a probatoriului, care nu este incomplet și ca atare se impune, condamnarea inculpatului, probele dovedind fără dubiu vinovăția, cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul prin recursul declarat, a solicitat a se respinge recursul parchetului, ca nefondat, și menținerea sentinței penale, socotindu-se nevinovat, iar soluția de achitare fiind temeinică.

Recursurile sunt fondate, în limita celor ce se vor analiza. Examinându-se probatoriul cauzei, Curtea reține că, prin hotărârea atacată nu numai că instanța de apel nu l-a evaluat corect, dar a și omis în aprecierea cronologică a faptelor, unele probe de relevanță juridică esențială, în stabilirea exactă a situației de fapt, pentru ca pe baza acesteia să se poată stabili și încadrarea în drept, respectiv dacă cea dată se poate menține sau se impune vreo schimbare de încadrare juridică. În consecință, aprecierea trunchiată a probelor ce nu sunt contradictorii, și ierarhizarea acestora nejustificat a unora, ca esențiale și a altora, ca neavând relevanță juridică, în determinarea laturii obiective a infracțiunii, echivalează cu o nejudecare a apelului declarat și adoptarea total nejustificată a soluției, de restituire a cauzei la parchet, potrivit art. 333 C. proc.

pen., pentru completarea urmăririi penale. Astfel, hotărârea atacată apare netemeinică și nelegală față de adresa Ministerului Administrației și Internelor nr. 1.349.749 din 4 iunie 2004 și care prin coroborare cu înregistrarea audio și cu declarația martorului B.N, nu justifică în nici un mod, îndrumarea completării probelor și cu o expertiză grofoscopică. Aceasta se va reține cu atât mai mult cu cât, din conținutul redactării deciziei instanței de apel, nu rezultă considerentele pentru care un fapt recunoscut și de necontestat și anume că, inculpatul a pretins și a primit suma de 100 Euro pentru desfășurarea activității de serviciu, mai trebuie dovedit în mod suplimentar. Care este momentul consumării acestui fapt evident și necontradictoriu, probele administrate, de asemenea, o spun și în raport și de acesta, se va aprecia asupra încadrării corecte în drept, a faptei săvârșite.

În limita acestor considerente, recursurile declarate de parchet și inculpat, urmează a fi admise, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare, la instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de P.N.A. – Serviciul Anticorupție Alba Iulia și inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 214 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Alba Iulia pentru soluționarea apelului parchetului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2004.