ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3407/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 octombrie 2003, C.N.A.S. a chemat în judecată Guvernul României și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, solicitând anularea pct. 1 lit. E) Anexa nr. 3 din H.G. nr. 740/2003. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că dispoziția sus-menționată, potrivit căreia C.N.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului funcționează în coordonarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, contravine prevederilor O.U.G. nr. 150/2002, în conformitate cu care casele de asigurări de sănătate sunt instituții în subordinea C.N.A.S.

Prin sentința civilă nr. 157 din 28 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dispoziția contestată nu contravine prevederilor O.U.G. nr. 150/2002, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului neputând fi exclus din activitatea de coordonare a casei de asigurări de sănătate proprii, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 41/1998, aprobată prin Legea nr. 773/2001. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta C.N.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că, potrivit legii, are ca responsabilitate administrarea și gestionarea întregului sistem de asigurări sociale de sănătate din România și pentru a-și putea exercita aceste prerogative, s-a prevăzut prin O.U.G.

nr. 150/2002, că are în subordine toate structurile de asigurări de sănătate, inclusiv cele aparținând unor ministere cu rețele sanitare proprii. De aceea, sintagma „în coordonare”, prevăzută de H.G. nr. 740/2003, vine în contradicție cu termenul de „subordonare”, care include și coordonarea activității Casei de asigurări de sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Cât privește dispozițiile O.U.G. nr. 41/1998, aprobată prin Legea nr. 773/2001, acestea trebuie considerate abrogate conform art. 108 din O.U.G. nr. 150/2002. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel cum rezultă din actele noi depuse în recurs, după pronunțarea sentinței, hotărârea de guvern contestată parțial a fost abrogată integral prin art. 17 din H.G. nr. 41/2004 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (M. Of. nr. 276/30.03.2004). În aceste împrejurări, întrucât acțiunea formulată a rămas fără obiect, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, fără a mai analiza motivele invocate în scris, privind nelegalitatea soluției, ce nu mai prezintă interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 157 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.