ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3407/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 1 octombrie 2003, C.N.A.S. a chemat în judecată Guvernul României și

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, solicitând anularea pct.

1 lit. E) Anexa nr. 3 din H.G. nr. 740/2003.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că dispoziția sus-menționată, potrivit căreia C.N.A.S. a

Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului funcționează în

coordonarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,

contravine prevederilor O.U.G. nr. 150/2002, în conformitate cu care casele de

asigurări de sănătate sunt instituții în subordinea C.N.A.S.

Prin sentința civilă nr. 157

din 28 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că dispoziția contestată nu contravine

prevederilor O.U.G. nr. 150/2002, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului neputând fi exclus din activitatea de coordonare a casei de

asigurări de sănătate proprii, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 41/1998,

aprobată prin Legea nr. 773/2001.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta C.N.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

învederat că, potrivit legii, are ca responsabilitate administrarea și

gestionarea întregului sistem de asigurări sociale de sănătate din România și

pentru a-și putea exercita aceste prerogative, s-a prevăzut prin O.U.G. nr. 150/2002,

că are în subordine toate structurile de asigurări de sănătate, inclusiv cele

aparținând unor ministere cu rețele sanitare proprii.

De aceea, sintagma „în

coordonare”, prevăzută de H.G. nr. 740/2003, vine în contradicție cu termenul

de „subordonare”, care include și coordonarea activității Casei de asigurări de

sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Cât privește dispozițiile O.U.G.

nr. 41/1998, aprobată prin Legea nr. 773/2001, acestea trebuie considerate

abrogate conform art. 108 din O.U.G. nr. 150/2002.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel cum rezultă din actele

noi depuse în recurs, după pronunțarea sentinței, hotărârea de guvern

contestată parțial a fost abrogată integral prin art. 17 din H.G. nr. 41/2004

privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului (M. Of. nr. 276/30.03.2004).

În aceste împrejurări,

întrucât acțiunea formulată a rămas fără obiect, Curtea va respinge recursul

declarat de reclamantă, fără a mai analiza motivele invocate în scris, privind

nelegalitatea soluției, ce nu mai prezintă interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 157 din 28 ianuarie 2004 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2005.