ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.11.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5232/2005

HOTĂRÂRE
01.11.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5232/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Oradea, la data de 14 februarie 2005, reclamanta SC C.C. SRL Oradea a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului, anularea în parte a Ordinului nr. 447/2003 din 24

martie 2003,

pentru

aprobarea Instrucțiunilor privind examinarea medicală și psihologică a

personalului din transporturi cu responsabilități în siguranța circulației și a

navigației, precum și organizarea, funcționarea și componența comisiilor

medicale și psihologice de siguranța circulației,

emis de conducătorul autorității

publice pârâte, respectiv a prevederilor art. 2 și 4 din Instrucțiuni. Mai

exact, reclamanta a solicitat înlăturarea din cuprinsul acestor articole, a

prevederilor „din policlinicile teritoriale ale Ministerului Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței” și, respectiv, „care aparțin rețelei

sanitare proprii a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței”.

În susținerea acțiunii, reclamanta, societate

medicală al cărei obiect unic de activitate constă în furnizarea de servicii

medicale și activități conexe, a arătat că prevederile sus menționate îi vatămă

drepturile privind accesul liber la o activitate comercială și la liberă

inițiativă, respectiv dreptul de a presta servicii de asistență medicală pentru

personalul din transporturi cu atribuții în siguranța circulației.

A precizat reclamanta că acest drept îi este

recunoscut de O.U.G. nr. 41/1998 privind organizarea activității de asistență

medicală și psihologică a personalului din transporturi cu atribuții în

siguranța circulației și a navigației și înființarea Casei Asigurărilor de

Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței,

astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 773/2001, care la art. 1 prevede că

asistența medicală a personalului din transporturi cu atribuții în siguranța

circulației și a navigației se asigură, de regulă, iar nu exclusiv, de către

unitățile sanitare din rețeaua sanitară proprie a Ministerului Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței.

Prin sentința civilă nr. 107/CA/2005

- P.I. din 11 aprilie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând,

în esență, că textele a căror anulare a fost solicitată, sunt în concordanță cu

prevederile art. 1, 3, 5 și 14 din

O.U.G. nr. 41/1998

.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., susținând că soluția este netemeinică și nelegală și reiterând

aceleași motive, invocate și în fața instanței de fond.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din O.U.G.

nr. 41/1998 privind organizarea

activității de asistență medicală și psihologică a personalului din transporturi

cu atribuții în siguranța circulației și a navigației și înființarea Casei

Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 773/2001, „Asistența

medicală a personalului din transporturi cu atribuții în siguranța circulației

și a navigației se asigură, de regulă, de către unitățile sanitare din rețeaua

sanitară proprie a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței” [alin. (1)] și „

Asistența psihologică a personalului din transporturi cu atribuții în

siguranța circulației și a navigației se asigură de către laboratoarele

psihologice din rețeaua sanitară proprie, iar pentru transportul rutier, și de

către alte laboratoare psihologice autorizate de Ministerul Sănătății și

Familiei și agreate de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței“

[alin. (2)].

De asemenea, conform art. 5.

alin.

(1) din același act normativ,

„Avizele medicale și psihologice de aptitudine pentru aceste funcții (

din siguranța circulației și a navigației

) se

validează și se eliberează de către comisiile medicale și psihologice de

siguranță a circulației și a navigației din cadrul policlinicilor și spitalelor

din rețeaua sanitară a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței”.

Prevederile legale sus citate consacră, așadar,

regula potrivit căreia a

sistența

medicală a personalului din transporturi cu atribuții în siguranța circulației

și a navigației se asigură de către unitățile sanitare din rețeaua sanitară

proprie a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței [art. 1

alin. (1)].

De la această regulă face excepție personalul din

transportul rutier, pentru care

asistența psihologică se poate asigura și de către alte laboratoare psihologice,

decât cele din

din

rețeaua sanitară proprie a ministerului

; în acest caz, condiția prevăzută de lege este ca

respectivele laboratoare psihologice să fie, pe de o parte, autorizate de

Ministerul Sănătății și Familiei și, pe de altă parte, agreate de Ministerul

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței“

[art. 1 alin. (2)]

.

O altă regulă, pentru care legea nu mai prevede,

însă, nici o excepție, este aceea conform căreia avizele medicale și

psihologice de aptitudine pentru aceste funcții (

din

siguranța circulației și a navigației

) se validează și se eliberează

exclusiv de către comisiile medicale și psihologice de siguranță a circulației

și a navigației din cadrul policlinicilor și spitalelor din rețeaua sanitară a

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței [art. 5 alin.

(1)].

Făcând aplicarea regulilor mai sus

menționate,

Instrucțiunile privind examinarea

medicală și psihologică a personalului din transporturi cu responsabilități în

siguranța circulației și a navigației, precum și organizarea, funcționarea și

componența comisiilor medicale și psihologice de siguranța circulației,

aprobate prin

Ordinul

nr. 447/2003 din 24 martie 2003, al ministrului transporturilor, construcțiilor

și turismului, prevăd la art. 2, următoarele: „

Controlul medical și psihologic periodic,

obligatoriu pentru personalul angajat în funcții cu responsabilități în

siguranța circulației, (...) se efectuează în cabinetele de specialitate din

policlinicile teritoriale ale Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor

și Locuinței, în laboratoarele de psihologie teritoriale, în situații de

excepție la nivelul formației mobile sanitare (tren sanitar), precum și de

către Comisia medicală autorizată din Institutul Național de Medicină

Aeronautică și Spațială „General doctor aviator Victor Anastasiu”.

De asemenea, art. 4 din Instrucțiuni

prevăd că d

ovada

îndeplinirii condițiilor de aptitudine medicală și psihologică se face prin

avize medicale și psihologice eliberate de către comisiile medicale și

psihologice de siguranța circulației din cadrul policlinicilor teritoriale,

centrelor de diagnostic și tratament, laboratoarelor de psihologie și al

Spitalului nr. 1 Căi Ferate Witting București, care aparțin rețelei sanitare

proprii a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, precum

și de către Comisia medicală autorizată din Institutul Național de Medicină

Aeronautică și Spațială „General doctor aviator Victor Anastasiu”.

Așa fiind, cum prevederile art. 2 și 4 din

Instrucțiunile aprobate

prin

Ordinul nr.

447/2003 din 24 martie 2003, al ministrului transporturilor, construcțiilor și

turismului, nu contravin

nr. 41/1998

, ale cărei

principii și reguli

le preia și le aplică, în mod corect

instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, urmând ca și

recursul să fie respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.C. SRL

Oradea împotriva sentinței civile nr. 107/CA/2005 - P.I. din 11 aprilie 2005 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 26/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul „P.V.” S.R.L.Oradea a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturil
ÎCCJ 2003-06-19
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2439/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 august 2001, reclamantele SC Ș.Ș. SA Târgu Mureș și SC V.C. SRL Târgu Mureș au chemat în judecată Ministerul Transpor
ÎCCJ 2017-01-26
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 170/2017
atribuții în siguranța transporturilor prin Certificatul de agreare din data de 27 ianuarie 2014, și a funcționat cu o comisie medicală de siguranța transporturilor avizată de Direcția de Sănătate Publică Bihor în data de 11 decembrie 2013,
ÎCCJ 2005-03-03
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1386/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 406/CA/2003 - P, pronunțată la data de 13 octombrie 2003, în dosarul nr. 2557/CA/2003, Curtea de Apel
ÎCCJ 2004-09-21
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7027/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 ianuarie 2003, reclamanta SC A. SRL Oradea a solicitat anularea Ordinului nr. 103/2002 al Ministerului Sănătății
Sursă