ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 24/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical, suspendarea notei nr. x din 2 martie 2015 și a notificării nr. x din 23 martie 2015.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 4964/29.06.2015 Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 2094 pronunțată în data de 20 august 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepția lipsei de interes, invocată de pârât, și cererea de suspendare formulată de reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. prin titular A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii, recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul existenței cazului bine justificat, a arătat că, la acest moment, prin ordinele emise, care adaugă reguli de emitere a avizelor psihologice și reguli de funcționare a cabinetelor psihologice la regulile prevăzute de Legea nr. 213/2004 și H.G. nr. 788/2005, Ministerul Transporturilor împreună cu Ministerul Sănătății modifică o lege emisă de Parlamentul României, ceea ce este inadmisibil.

Cu privire la paguba iminentă, a susținut că reclamantul, cabinet de psihologie, s-a specializat în efectuarea de examinări psihologice ale personalului cu atribuții în siguranța transporturilor, aceasta fiind singura activitate a recurentului, astfel încât retragerea certificatului de agreare pe o perioadă de 2 ani este o sancțiune care îi reduce acestuia veniturile la zero.

1.4. Apărările intimatului-pârât

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Transporturilor a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic și nelegal, și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, argumentând, în esență, că Nota contestată a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar recurentul nu a indicat împrejurările de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.

Recurentul nu a administrat probe cu privire la iminența producerii unei pagube, simplele afirmații ale acestuia cu privire la faptul că ar fi singura unitate care îndeplinește condițiile de autorizare de pe teritoriul județului sau că ar fi specializat în efectuarea de examinări psihologice ale personalului cu atribuții în siguranța transporturilor nefiind suficiente.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 septembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului-reclamant, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Conform celor expuse anterior, reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Notei nr. x din 2 martie 2015 și a notificării nr. x din 23 martie 2015, prin care s-a dispus retragerea certificatului de agreare pentru examinări psihologice pe siguranța transporturilor deținut de reclamant, pentru o perioadă de 2 ani, pentru presupuse abateri constatate cu ocazia unor verificări.

În esență, în motivarea acțiunii, reclamantul a adus o serie de critici de nelegalitate actelor contestate, printre care modul de comunicare a actelor și faptul că, cu ocazia verificărilor, nu s-a constatat vreo deficiență, reclamantul îndeplinind toate condițiile prevăzute în scopul acordării vizei anuale pentru anul 2015.

În acord cu instanța de fond, fără a mai relua argumentele acesteia, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant nu a făcut dovada cazului bine justificat, examinarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie indicate de acesta nefiind în măsură să valideze existența unei îndoieli serioase în ceea ce privește legalitatea actelor administrative a căror suspendare se solicită.

Critica, invocată pentru prima oară în recurs, privind faptul că prin Ordinul nr. 1259/1392/2013, Ordinul nr. 1260/1390/2013 și Ordinul nr. 1262/1393/2013 s-ar adăuga la Legea nr. 213/2004 și H.G. nr. 788/2005, nu este de natură a determina o altă concluzie, în condițiile în care ordinele indicate au fost emise în temeiul atribuțiilor specifice, fixate prin lege autorităților publice emitente, în domeniul siguranței transporturilor.

În plus, majoritatea argumentelor recurentului necesită o analiză a fondului actului, specific unei acțiuni în anulare, întrucât veridicitatea acestora nu poate fi verificată decât prin administrarea probatoriului complex specific acțiunii de fond.

Cercetarea sumară a "aparenței dreptului" impune suspendarea doar atunci când, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, condiție care, în speță, nu este îndeplinită.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat, în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. împotriva sentinței nr. 2094 din 20 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2018.