ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1838/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2015 pe rolul Tribunalului București, reclamantul Cabinetul Individual de Psihologie A. a chemat în judecata pe pârâtul Ministerul Transporturilor, solicitând anularea actului administrativ Notificarea (Dispoziția) nr. 12730 din 23 martie 2015 ca fiind nelegală, anularea actelor care au stat la baza emiterii Notificării nr. x din 23 martie 2015 ca fiind nelegale și suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă a cauzei potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 1253 din 26 februarie 2016, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale invocate de pârât prin întâmpinare și a declinat competența soluționării cauzei la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 1672 din 20 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1672 din data de 20 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A., în temeiul motivului de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a arătat următoarele:

Notificarea este emisă în data de 23 martie 2015 în conformitate cu Regulamentul aprobat abia în 26 martie 2015, deși trebuia sa respecte normele regulamentului intern în vigoare la data emiterii acesteia, precum și a Notei nr. x din 2 martie 2015.

Instanța de fond a aplicat legea în mod greșit, întemeindu-și motivarea hotărârii pe dispoziții care la momentul emiterii actului contestat nu erau în vigoare. Potrivit art. 3 din Partea a VI-a Dispoziții finale - "Prezentul regulament se aprobă și se pune în aplicare prin ordin al ministrului transporturilor", aprobare care a avut loc în data de 26 martie 2015, după emiterea actelor atacate.

Mai mult de atât, articolele indicate de intimată și însușite de instanța de fond nu se referă la cele susținute de intimată prin întâmpinare.

Potrivit organigramei Ministerul Transporturilor, actul trebuia semnat de către una dintre următoarele persoane Ministrul Transporturilor (B.), Secretarul de stat (C., D., E.), Subsecretar de stat și Secretar general (F.). Notificarea nu este semnată de nicio persoană din cel indicate mai sus, ci este semnată doar de către șef serviciu medical - G.

Consideră ca semnătura are ca scop stabilirea originii actului și certificarea conținutului său, semnătura persoanei care conduce ministerul fiind o condiție de existență a actului administrativ.

Având în vedere că notificarea (Decizia) nr. 12730 din 23 martie 2015 nu este semnată, Nota nr. x din 2 martie 2015 prin care s-a aplicat sancțiunea a fost semnată de un Secretar de stat al Ministerului Transporturilor, iar notificare (Decizia) nr. 12730 din 23 martie 2015 nu poartă semnătura acestuia, consideră că atât prezumția de veridicitate cât și prezumția de autenticitate a actului administrativ sunt echivoce.

2.1. În al doilea rând, arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrative unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În ceea ce privește cazul bine justificat, în fața instanței de fond a susținut că la acest moment există o dublă reglementare.

Astfel, pe de o parte, există Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România și H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, și, pe de altă parte, Ordinul nr. 1259/1392/2013, Ordinul nr. 1260/1390/2013 și Ordinul nr. 1262/1393/2013, care adaugă la Legea menționată reguli de emitere a avizelor psihologice și reguli de funcționare a cabinetelor psihologice.

Așa fiind, la acest moment, Ministerul Transportului împreună cu Ministerul Sănătății, prin Ordinele emise, modifică o lege emisă de Parlamentul României, lucru inadmisibil.

2.2. Cu privire la paguba iminentă, arată că acest Cabinet de Psihologie s-a specializat în efectuarea de examinări psihologice ale personalului cu atribuții în siguranța transporturilor. Astfel retragerea certificatului de agreare pe o perioadă de 2 ani este o sancțiune care îi reduce veniturile la zero.

Consideră că dovada prejudiciului material viitor și previzibil este clară din moment ce singura activitate este aceea de a efectua examinări psihologice ale personalului cu atribuții în siguranța transporturilor.

Este adevărat că nu este limitată la acest tip de examinări, dar volumul foarte mare de lucru nu i-a permis specializarea și în alte domenii care să îi asigure venituri minime. Mai mult de atât, pentru a oferi orice alt fel de examinări psihologice, este nevoie de pregătire și de promovare pe piață a noilor servicii, ambele cerințe necesitând timp destul de îndelungat.

Având în vedere cele mai sus menționate, consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept, însușindu-și apărările intimatei fără o minimă verificare a acestora.

Intimata pârâtă Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta Cabinet Individual Psihologic A. ca neîntemeiat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate ca fiind legale și temeinice, formulând următoarele apărări.

În conformitate cu prevederile art. 7 din OMT/OMS nr. 1262/1393/2013, verificarea menținerii condițiilor de agreare și a respectării reglementărilor legale privind efectuarea examinărilor medicale și/sau psihologice pentru persoanele cu funcții care concură la siguranța transporturilor este urmată de încheierea unui proces-verbal, în baza căruia, potrivit art. 8 din același act normativ, direcția de specialitate propune conducerii Ministerului Transporturilor acordarea/respingerea vizei sau sancționarea unității conform prevederilor legale.

Astfel, sancțiunile administrative sunt stabilite prin Nota direcției de specialitate din cadrul Ministerului Transporturilor, care, în baza controalelor efectuate, formulează propuneri în acest sens, așa cum este prevăzut de art. 1 din OMT nr. 1263/2013 pentru aprobarea Normelor privind procedura de aplicare a sancțiunilor administrative de suspendare sau retragere a certificatului de agreare, în cazul constatării nerespectării criteriilor și condițiilor privind acordarea acestuia.

Mai mult decât atât, faptul că Nota nr. x din 2 martie 2015 este actul administrativ care produce afecte juridice în sensul aplicării sancțiunii de retragere a certificatului de agreare nr. x/25 martie 2014 pe o perioadă de 2 ani, reiese din însăși Notificarea înregistrată sub nr. x din 23 martie 2015, pe care recurenta reclamantă, în mod eronat, înțelege să-l conteste.

Trebuie subliniat faptul ca Notificarea are doar rolul de a înștiința unitatea cu privire la sancțiunea acordată, cuprinsă în Nota aprobată de conducerea ministerului.

Referitor la contextul în care a fost emisă Nota nr. x din 2 martie 2015 reiterează starea de fapt, după cum urmează:

În perioada 26 februarie 2015 - 18 martie 2015 comisia de control a verificat unități medicale și psihologice, care au depus documentația în vederea avizării anuale pe siguranța transporturilor, ocazie cu care, în urma verificărilor, au fost încheiate 2 procese-verbale, la cele două puncte de lucru ale Cabinetului Individual de Psihologie A.

În urma controlului efectuat s-a constatat că numărul de examinări psihologice pentru personalul cu funcții care concură la siguranța transporturilor corelat cu programul de lucru declarat și afișat la ambele puncte de lucru depășește prevederile legale și faptul că nu este respectat modelul/tipizatul complet de aviz psihologic tip siguranța transporturilor conform anexei nr. 4 la OMT/OMS nr. 1259/1392/2013.

Constatându-se nerespectarea art. 6 lit. e) și i) din Normele la OMT/OMS nr. 1262/1393/2013, în baza prevederilor art. 8 din Anexa nr. 1 la OMT/OMS nr. 1262/1393/2013, prin Nota nr. x din 2 martie 2015, aprobată de conducerea ministerului, a fost propusă respingerea acordării vizei anuale și aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 4, lit. a) și b) din OMT nr. 1263/2013, respectiv retragerea certificatului de agreare nr. x din 25 martie 2014 pe o perioadă de 2 ani.

În ceea ce privește susținerea recurentei reclamante, în sensul că Notificarea nr. x din 23 martie 2015 trebuia să poarte semnătura cel puțin a Secretarului de Stat al Ministerului Transporturilor, arată faptul că aceasta are la baza Nota nr. x din 2 martie 2015, aprobată de conducerea ministerului conform art. 8 din Norma la OMT nr. 1262/1393/2013.

Notificarea are rol de înștiințare a unității privind sancțiunea acordată, cuprinsă în Nota aprobată de conducerea ministerului și este transmisă către unitatea sancționată purtând semnătura șefului de serviciu în baza art. 1 și art. 2 alin. (2) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Ministerului Transporturilor, aprobat prin OMT nr. 506 din 26 martie 2015.

Aplicarea sancțiunii a fost efectuată conform art. 4, lit. a) și b) din OMT nr. 1263/2013 pentru aprobarea Normelor privind procedura de aplicare a sancțiunilor administrative de suspendare sau retragere a certificatului de agreare, în cazul constatării nerespectării criteriilor și condițiilor privind acordarea acestuia.

Referitor la procesele-verbale întocmite la cele două puncte de lucru, arată faptul că a fost comisă o eroare materială la bifarea căsuței "DA", dar s-a precizat că numărul examinărilor psihologice este depășit (02.09.2014 - 17 examinări, 3 septembrie 2014 - 17 examinări, 04 septembrie 2014 - 10 examinări, 5 septembrie 2014 - 11 examinări, 22 septembrie 2014 - 18 examinări, 4 septembrie 2014 - 15 examinări), fiind folosit un singur registru de evidentă a examinărilor psihologice pentru ambele puncte de lucru."

De asemenea, potrivit prevederilor legale, timpul necesar unei examinări psihologice este de 90 minute, astfel că nu puteau fi efectuate decât cel mult 7 examinări psihologice pe zi, corelat cu programul de lucru al psihologului examinator.

Precizează totodată că pentru al 2-lea punct de lucru din București, b-dul x, nr. 24, se. 1, cabinetul psihologic nu îndeplinea condițiile de program, respectiv program declarat, afișat și asumat prin semnătură: L-J=17-19, V=9-14.

Astfel, deși recurenta reclamantă arată că activitatea se desfășoară în două posturi de testare psihologică, există un singur psiholog specialist examinator agreat de Ministerul Transporturilor, respectiv d-na A., drept urmare, în niciun caz nu se puteau efectua 18 examinări psihologice pe zi.

Potrivit dispozițiilor art. 4 lit. a) din Normele la OMT nr. 1263/2013 certificatul de agreare se retrage pe o perioadă de 2 ani în cazul în care se constată nealocarea unui timp mediu/examinare de 90 de minute pentru examinarea psihologică, conform timpului standard prevăzut de legislația în domeniu.

Referitor la capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ individual, reamintește că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, sens în care neexecutarea lui contravine unei bune ordini juridice și, ca o consecință, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (Decizia nr. 2199 din 14 aprilie 2009 a ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal).

Pentru aceste rațiuni, prin prevederile art. 14, alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul, în afară de obligativitatea efectuării procedurii prealabile, a impus alte două condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a putea fi dispusă suspendarea unui act administrativ, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente:

În speță, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, actul contestat fiind emis în temeiul dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii acestuia, respectiv dispozițiile art. 8 din Anexa nr. 1 la OMT/OMS nr. 1262/1393/2013 pentru aprobarea Normelor privind procedura de agreare a unităților medicale și/sau psihologice în vederea examinării personalului din transporturi cu atribuții în siguranța transporturilor, precum și pentru aprobarea Normelor privind procedura de control la unitățile medicale și/sau psihologice agreate să efectueze examinarea personalului cu atribuții în siguranța transporturilor, precum și persoanele desemnate să efectueze controlul, care prevăd că "în urma verificării efectuate, în baza procesului-verbal, direcția de specialitate propune conducerii Ministerului Transporturilor acordarea/respingerea vizei sau sancționarea unității conform prevederilor legale".

De asemenea, sancțiunea aplicată prin Nota nr. x din 2 martie 2015, respectiv retragerea Certificatului de agreare nr. x din 25 martie 2014 pe o perioadă de 2 ani, este întemeiată pe dispozițiile art. 4 lit. a) și b) din OMT nr. 1263/2013, care prevăd că "certificatul de agreare se retrage pe o perioadă de 2 ani pentru: a) nealocarea unui timp mediu/examinare de 90 de minute pentru examinarea psihologică, conform timpului standard prevăzut de legislația în domeniu, respectiv pentru neîntocmirea documentației de examinare corect și complet și neeliberarea avizului în conformitate cu prevederile legale în vigoare - lit. b)".

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, consideră că nici existența acesteia nu a fost dovedită, fapt reținut în mod corect de către instanța primului grad de jurisdicție.

Luând în considerare aspectele relatate, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția 17 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 3 aprilie 2019.

Instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantului Cabinetul Individual de Psihologie A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, având ca obiect anularea actului administrativ Notificarea (dispoziția) nr. 12730 din 23 martie 2015, a actelor care au stat la baza emiterii Notificării nr. x din 23 martie 2015 și suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă a cauzei potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a respins acțiunea formulată, reținând următoarele considerente:

În baza procesului-verbal de control din 25 februarie 2015 s-a întocmit Nota nr. x din 2 martie 2015, prin care Compartimentul Medical din Ministerul Transporturilor a propus respingerea acordării vizei anuale reclamantului și aplicarea sancțiunii retragerii Certificatului de agreare nr. x din 25 martie 2014 pe o perioada de 2 ani. Aceasta nota a fost aprobat de conducerea Ministerului Transporturilor, prin secretar de stat și comunicată reclamantului prin Notificarea nr. x din 23 martie 2015.

Susținerea reclamantului că Notificarea nr. x din 23 martie 2015 trebuia să poarte semnătura cel puțin a Secretarului de Stat al Ministerului Transporturilor este neîntemeiată, întrucât aceasta are rolul de a comunica reclamantului sancțiunea aplicata, prin actul de aprobare a Notei nr. x din 2 martie 2015, aprobată de conducerea ministerului conform art. 8 din Norma la OMT nr. 1262/1393/2013.

Prin această notificare nu s-a luat măsura sancționării reclamantului, ea este valabilă dacă poartă semnătura șefului de serviciu, în baza art. 1 și art. 2 alin. (2) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Ministerului Transporturilor, aprobat prin OMT nr. 506 din 26 martie 2015.

Aplicarea sancțiunii a fost efectuată conform art. 4, lit. a) și b) din OMT nr. 1263/2013 pentru aprobarea Normelor privind procedura de aplicare a sancțiunilor administrative de suspendare sau retragere a certificatului de agreare, în cazul constatării nerespectării criteriilor și condițiilor privind acordarea acestuia.

În fapt, din procesele-verbale întocmite la cele două puncte de lucru ale reclamantului, s-a constatat că numărul examinărilor psihologice este depășit (2 septembrie 2014 - 17 examinări, 3 septembrie 2014 - 17 examinări, 4 septembrie 2014 - 10 examinări, 5 septembrie 2014 - 11 examinări, 22 septembrie 2014 - 18 examinări, 24 septembrie 2014 - 15 examinări), fiind folosit un singur registru de evidentă a examinărilor psihologice deși cabinetul avea două puncte de lucru.

Potrivit prevederilor legale timpul necesar unei examinări psihologice este de 90 minute, astfel că nu puteau fi efectuate decât cel mult 7 examinări psihologice pe zi corelat cu programul de lucru al psihologului examinator.

Pentru al 2-lea punct de lucru din București, b-dul x, nr. 24, cabinetul psihologic nu îndeplinea condițiile de program, respectiv program declarat, afișat și asumat prin semnătură: L-J=17- 19, V=9-14.

Astfel, deși activitatea reclamantului se desfășoară în două posturi de testare psihologică, există un singur psiholog specialist examinator agreat de Ministerul Transporturilor, respectiv d-na A., drept urmare, nu se puteau efectua 18 examinări psihologice pe zi.

Este neîntemeiată afirmația conform căreia ca d-na A. desfășura activitatea și în afara programului afișat, de vreme ce prin afișarea unui anumit program se creează prezumția ca activitatea se desfășoară în cadrul acestuia, iar, reclamantul nu a făcut proba contrara.

Potrivit dispozițiilor art. 4 lit. a) din Normele la OMT nr. 1263/2013 certificatul de agreare se retrage pe o perioadă de 2 ani în cazul în care se constată nealocarea unui timp mediu/examinare de 90 de minute pentru examinarea psihologică, conform timpului standard prevăzut de legislația în domeniu.

Comisia de control a ridicat certificatul de agreare, în original, conform dispoziției de serviciu a Compartimentului Medical nr. 17 din 8 decembrie 2014, ceea ce s-a consemnat la finalul procesului-verbal, olograf, în vederea analizării acordării sau respingerii vizei anuale.

Cu privire la cererea de suspendare, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 15 din Legea nr. 54/2004 coroborate cu art. 14 din același act normativ.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin criticile formulate în recurs, încadrabile la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a susținut că prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe dispoziții legale care nu erau în vigoare la data emiterii actului, și-a însușit apărările pârâtului fără o analiză minimă, și a concluzionat în mod greșit că Notificarea nr. x din 23 martie 2015 a fost emisă în mod legal. A mai susținut că regulile de emitere a avizelor psihologice și de funcționare a cabinetelor psihologice emise de Ministerul Transportului împreuna cu Ministerul Sănătății, adaugă la lege în mod inadmisibil.

Analizând criticile de nelegalitate invocate de reclamant, prima instanță a reținut în mod corect că este neîntemeiată susținerea acestuia, în sensul că Notificarea nr. x din 23 martie 2015 trebuia să poarte semnătura cel puțin a Secretarului de Stat al Ministerului Transporturilor, întrucât prin aceasta nu s-a luat măsura sancționării reclamantului, având rolul de a comunica reclamantului sancțiunea aplicata.

Înalta Curte observă că recurentul reclamant nu a invocat argumente concludente prin care să combată considerentele primei instanțe, ci înțelege să reitereze susținerile formulate în prima instanță, susțineri care au fost înlăturate motivat de către instanța de fond.

Astfel, așa cum a reținut prima instanță, notificarea este valabilă daca poarta semnătura șefului de serviciu în baza art. 1 și art. 2 alin. (2) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Ministerului Transporturilor, aprobat prin OMT nr. 506 din 26 martie 2015, dat fiind faptul că prin aceasta se aduce la cunoștința recurentului reclamant măsurile aplicate fără a produce alte efecte juridice.

Constatându-se nerespectarea art. 6 lit. e) și i) din Normele la OMT/OMS nr. 1262/1393/2013, în baza prevederilor art. 8 din Anexa nr. 1 la OMT/OMS nr. 1262/1393/2013, prin Nota nr. x din 2 martie 2015, aprobată de conducerea ministerului, a fost propusă respingerea acordării vizei anuale și aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 4, lit. a) și b) din OMT nr. 1263/2013, respectiv retragerea certificatului de agreare nr. x din 25 martie 2014 pe o perioadă de 2 ani.

În consecință, față de starea de fapt reținută de autoritatea emitentă în aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 4 lit. a) și b) din OMT nr. 1263/2013, care prevăd că "certificatul de agreare se retrage pe o perioadă de 2 ani pentru: a) nealocarea unui timp mediu/examinare, sancțiune dispusă prin Nota nr. x din 2 martie 2015, prima instanță a apreciat în mod corect că nelegalitatea actului de sancționare nu poate fi atrasă de neregulile de natură formală care privesc actul prin care persoana vizată a fost informată cu privire la aplicarea sancțiunii.

De asemenea, criticile invocate de recurentul pârât în dezvoltarea motivului de recurs nu susțin nici afirmația acestuia în sensul că ordinele prin care se stabilesc regulile de emitere a avizelor psihologice și de funcționare a cabinetelor psihologice, emise de Ministerul Transportului împreuna cu Ministerul Sănătății, adaugă la lege.

Înalta Curtea apreciază că nu se mai impune să analizeze criticile invocate față de respingerea cererii de suspendare formulate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin hotărârea pronunțată în recurs legalitatea actelor atacate este confirmată în mod definitiv.

În concluzie, față de considerentele reținute, motivul de recurs invocat este neîntemeiat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Cabinet Individual de Psihologie A. împotriva Sentinței nr. 1672 din 20 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM