ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2231/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12.08.2015, sub nr. x/2015, reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, a solicitat suspendarea Notificării nr. x din 07.07.2015, emisă de Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical, privind aplicarea sancțiunii de retragere a Certificatului de agreare pentru examinări psihologice pe siguranța transporturilor nr. 314/26.05.2014, până la finalizarea pe fond a contestației formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 212 din 16.11.2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, și a suspendat executarea Notificării nr. x din 07.07.2015 emisă de Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical, până la soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva acestui act administrativ.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 212 din 16 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, invocând dispozițiile art. 486 și următoarele din C. proc. civ., republicat, coroborate cu dispozițiile art. 707 ale aceluiași act normativ.

1.4. Hotărârea contestată

Prin Decizia nr. 3835 din 4 decembrie 2017, pronunțată în Camera de Consiliu, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva sentinței civile nr. 212 din 16 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

II. Contestația în anulare

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 februarie 2018, contestatorul Ministerul Transporturilor a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 3835 din 4 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de minister împotriva sentinței civile nr. 212 din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Suceava.

Contestația în anulare este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) punctul 2 din C. proc. civ., republicat.

Se susține de către contestator că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, având în vedere neconcordanța dintre mențiunea din Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului comunicat instituției prin adresa din 13.10.2017, în sensul că "recurentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON " și considerentele reținute prin decizia contestată, în sensul că "prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a constatat că taxa judiciară datorată de recurent este de 200 de RON și se impune completarea acesteia până la data analizării de către completul de filtru a admisibilității în principiu a acestuia".

A apreciat contestatorul că această inadvertență este o eroare materială, având în vedere că instituția nu a fost încunoștiințată despre obligația de a completa taxa judiciară de timbru.

În concluzie, s-a solicitat admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, anularea deciziei contestate și reluarea procedurii de filtru prin recomunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va admite pentru considerentele în continuare arătate.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Semnificația conceputului de "eroare materială" a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial, păstrându-și actualitatea și în urma modificărilor survenite prin noul C. proc. civ., prin opoziție cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural.

In speța dedusă judecății, contestatorul reclamă împrejurarea că, prin comunicarea unui raport asupra admisibilității în principiu incomplet, fără mențiunea completării taxei judiciare de timbru aferentă recursului, a fost pus în imposibilitate de a suplini această lipsă, cu consecința anulării căii de atac.

Strict formal, hotărârea instanței de recurs pronunțată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se pronunță fără cale de atac. Textul de lege, însă, enumeră condiții intrinseci ale cererii de chemare în judecată, sancționate cu nulitatea (ex. neîncadrarea motivelor de recurs în cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.), care exclud în mod logic exercitarea unei contestații în anulare, ajungându-se astfel în mod nepermis la o reapreciere a conținutului cererii de recurs.

Reține Înalta Curte că în jurisprudența CEDO s-a statuat că securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești (Ryabykh contra Rusiei). De asemenea, s-a arătat că puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Totuși, s-a reținut că cerințele principiului securității juridice nu sunt absolute, Curtea recomandând uneori redeschiderea unor proceduri drept cea mai potrivită măsură reparatorie atunci când procedurile interne nu corespund cerințelor art. 6( Cauza Lungoci contra României).

Or, în prezenta cauză, eroarea materială constă în împrejurarea că, astfel cum rezultă din înscrisul anexat cererii privind contestația în anulare, contestatorului i-a fost comunicat o formă incompletă a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, fără mențiunea de a se completa taxa judiciară de timbru cu suma de 100 de RON, aspect care rezulta din actele dosarului, în condițiile în care pe adresa de comunicare aflată la dosarul de fond nu este trecută mențiunea completării taxei judiciare de timbru cu suma de 100 de RON.

De asemenea, se apreciază îndeplinită și condiția ca eroarea materială să fie determinantă, în sensul că, dacă aceasta ar fi fost adusă la cunoștința completului de filtru ar fi condus la o reapreciere a incidenței dispozițiilor art. 482 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, se reține și că, prin comunicarea de către grefa instanței a unui alt exemplar al raportului decât cel analizat în Completul de filtru în condițiile art. 493 din C. proc. civ., a fost viciată procedura de filtrare a recursului, impunându-se continuarea procedurii prin comunicarea raportului către părți pentru a formula puncte de vedere.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula decizia nr. 3835 din data de 4 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015 și va dispune recomunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către recurentul-pârât Ministerul Transporturilor, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de Ministerul Transporturilor împotriva Deciziei nr. 3835 din 4 decembrie 2017 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Anulează decizia atacată și dispune recomunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către recurentul-pârât, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2018.