Decizia nr. 3871/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 212/2015 a Curții de Apel Suceava

Obiectul acțiunii Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.08.2015 și înregistrată sub nr. x/2015, reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Transporturilor și a solicitat suspendarea Notificării nr. x din 07.07.2015, emisă de Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical, privind aplicarea sancțiunii de retragere a Certificatului de agreare până la finalizarea pe fond a contestației formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 212 din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea având ca obiect "suspendare executare act administrativ", formulată de reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, cu sediul în București și s-a dispus suspendarea executării Notificării nr. x din 7.07.2015 emisă de Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical până la soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva acestui act administrativ.

Recursul Împotriva acestei încheieri pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. S-a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. S-a apreciat de către recurent că hotărârea instanței de fond nu este motivată în fapt și în drept, cuprinde motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește existența cazului bine justificat și a pagubei iminente în prezenta cauză. În contextul prezentării situației de fapt a cauzei s-a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea actului administrativ atacat, întrucât nu suntem în prezența unui caz bine justificat și nici nu rezultă din actele existente la dosar pericolul producerii unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea actului administrativ. Astfel, s-a arătat că instanța de fond a omis a face referire la actele cu privire la care a pronunțat hotărârea sa și care au format obiectul cercetării judecătorești și a preferat să le denumească generic, certificatul sau nota fără a le identifica. S-a arătat că nu are relevanță împrejurarea că abaterile săvârșite nu au fost trecute nici în notificarea privind retragerea certificatului nici în Nota nr. x/16.06.2015, deoarece nota a fost întocmită în temeiul unui Proces Verbal de Control, pe baza constatărilor echipei de control. S-a apreciat că, fără a arăta deloc rațiunile pentru care a constatat nelegalitatea Notei nr. x/16.06.2015, prima instanță a reținut și motivarea ambigua a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv forma acestuia, în aceste circumstanțe fiind evident faptul că instanța de fond a reținut motive și străine de natura cauzei. În ceea ce privește a doua condiție expres prevăzută de lege, s-a arătat că instanța de fond a reținut o afirmație nedovedită, respectiv că activitatea ar fi singura sursă de venit. Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele x de intimatul-reclamant s-a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, iar în subsidiar ca vădit nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică. Cu privire la tardivitatea recursului se precizează că data primirii comunicării de către recurent este 23 decembrie 2015 iar recursul este formulat la data de 31 decembrie 2015, cu mult peste termenul de 5 zile prevăzut de lege. Pe cererea de suspendare, s-a arătat că în mod corect prima instanță a constatat îndeplinirea condiției cazului bine justificat, considerând că acesta nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, ceea ce ar prejudeca fondul cauzei. Au fost prezentate ca elemente care constitui caz bine justificat emiterea procesului-verbal fără număr sau date de identificare, aplicarea sancțiunii după o perioadă de o lună de la verificarea efectuată, precum și caracterul tendențios al deficiențelor constatate, respectiv neafișarea certificatului de agreare, absența dovezilor de deținere în proprietate a aparaturii, neîndeplinirea obligației de comunicare a încetării unui contract individual de muncă a unui psiholog, nepunerea la dispoziția comisiei a documentului "extras tip regis", împrejurarea că registrul unic de evidență a examinărilor este incomplet, neîndeplinirea obligației comunicării avizului psihologic către angajatori, lipsa antetului cabinetului de pe caietele psihologice, împrejurarea că o serie de avize psihologice au fost eliberate de alt medic decât cel care a făcut examinarea, necomunicarea obținerii titlului de specialist în psihologia transportului. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, s-a arătat că s-a depus la dosar copie de pe contractul de credit ipotecar, contract de credit de consum și de vânzare - cumpărare imobil. Totodată s-a arătat că s-au depus chitanțe de pe tarifele practicate. S-a arătat că suspendarea activității ii aduce reclamantului și atingere asupra imaginii și prestigiului profesional.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 decembrie 2017 s-a anulat recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței nr. 212 din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Prin Decizia nr. 2231 din data de 29 mai 2018 s-a admis contestația în anulare formulată de recurentul Ministerul Transporturilor împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 4 decembrie 2017 și s-a dispus reluarea procedurii de comunicare a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin rezoluția din data de 10.10.2018, ca urmare a modificării Legii contenciosului administrativ prin Legea nr. 212/2018 s-a acordat termen în cauză la data de 13.11.2018.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Referitor la excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare se constată caracterul nefondat al acesteia, în condițiile în care sentința a fost comunicată la data de 22.12.2015 și motivele de recurs au fost depuse prin poștă la data de 28.12.2015, în termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-reclamante la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate. În prealabil, se constată că, deși recurentul nu a încadrat motivele de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., instanța de recurs, constată că acestea, prin dezvoltarea lor, vizează punctele 6 și 8 din art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. 6.1 Argumente de fapt și de drept relevante În fapt, reclamantul a solicitat suspendarea Notificării nr. x din 07.07.2015, emisă de Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical, prin care i s-a adus la cunoștință că, prin Nota nr. x din 16.06.2015, aprobată de conducerea ministerului a fost dispusă aplicarea sancțiunii de retragere a Certificatului de agreare pentru examinări psihologice pe siguranța transporturilor nr. 314/26.05.2014, pe o perioadă de 4 ani, în baza art. 5 lit. a) și lit. f) coroborat cu art. 4 lit. b) și lit. c), art. 3 lit. a) și lit. b) și art. 2 lit. c) din Anexa nr. 1 a OMT nr. 1263/2013 pentru aprobarea Normelor privind procedura de aplicare a sancțiunilor administrative de suspendare sau retragere a certificatului de agreare, în cazul constatării nerespectării criteriilor și condițiilor privind acordarea acestuia, raportat la art. 6 lit. a), lit. c), lit. g), lit. i), lit. l) și lit. m) din Anexa nr. 1 a OMT nr. 1263/2013 pentru aprobarea Normelor privind procedura de agreare a unităților medicale și psihologice, în vederea examinării personalului din transportul cu atribuții în siguranța transporturilor. În drept, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri. Astfel, nu se poate reține incidența acestui motiv de nelegalitate. Însă în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiat. Cu privire la prima condiție legală - existența unui caz bine justificat - se reține că în cauză nu a fost probată existența unei "îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ". Prima instanță a arătat că această condiție este îndeplinită în raport de nemotivarea actului administrativ. Contrar celor susținute în sentința atacată, Înalta Curte reține că aspectele constatate de echipa de control care au determinat adoptarea acestei măsuri au fost identificate cu ocazia verificării desfășurate la sediul punctului de lucru pentru îndeplinirea procedurii de avizare, a exactității documentelor transmise în dosarul de avizare nr. x/07.04.2015 cu situația din teren cât și pentru menținerea condițiilor de agreare (resurse umane, spațiu, program de lucru, aparatură, probe și instrumente informatizate, necesare efectuării examinărilor psihologice), obligatorii pe toată durata valabilității Certificatului de agreare, conform OMT nr. 1262/2013, Anexa nr. 1, art. 6 coroborat cu art. 3. Totodată se reține că verificarea unității și constatările făcute s-au consemnat în Procesul Verbal de verificare a menținerii condițiilor care au stat la baza agreării din data de 26.05.2015, pentru acordarea vizei anuale, care reprezintă în fapt un formular standard, semnat de reprezentantul unității, cu obiecțiuni. În urma acestor constatări, Comisia de verificare în vederea avizării anuale a propus sancționarea unității cu retragerea Certificatului de agreare, pe o perioadă de 4 ani, prin Nota nr. x/16.06.1015, aprobată de conducerea ministerului, unitatea fiind notificată de aplicarea sancțiunii prin Adresa nr. x/07.07.2015, comunicată prin poștă, ulterior fiind comunicată și o copie a procesului-verbal. Pentru ca acest motiv să stea la baza suspendării actului administrativ este necesar a se reține o nemotivare totală, astfel că din cuprinsul său judecătorul, dar și partea vătămată, să fie în imposibilitate de a analiza și decela raționamentul autorității emitente. Trebuie totuși subliniat că, legalitatea unui act administrativ din punctul de vedere al motivelor care au stat la baza emiterii sale, poate fi apreciată și prin existența unor acte/fapte anterioare cunoscute de parte și care conduc în mod necesar la adoptarea în cazul de față a soluției de anulare a certificatului de agreare Astfel, anterior comunicării către intimata-reclamantă a adresei prin care era încunoștințată de anularea certificatului, a fost emise procesul-verbal de constatare, în prezenta reprezentantului unității în care au fost menționate toate deficiențele constatate, de unde rezultă că societatea are cunoștință despre fapta imputată. Mai mult, din conținutul actului administrativ a cărui anulare se cere în prezenta cauză s-au indicat textele legale încălcate de societate, care conduc la concluzia legalității actului din punctul de vedere al îndeplinirii cerințelor motivării. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Din această perspectivă, aspectele indicate de reclamantă prin întâmpinare cu privire la emiterea procesului-verbal fără număr sau date de identificare, aplicarea sancțiunii după o perioadă de o lună de la verificarea efectuată, precum și caracterul tendențios al deficiențelor constatate, respectiv neafișarea certificatului de agreare, absența dovezilor de deținere în proprietate a aparaturii, neîndeplinirea obligației de comunicare a încetării unui contract individual de muncă a unui psiholog, nepunerea la dispoziția comisiei a documentului "extras tip regis", împrejurarea că registrul unic de evidentă a examinărilor este incomplet, neîndeplinirea obligației comunicării avizului psihologic către angajatori, lipsa antetului cabinetului de pe caietele psihologice, împrejurarea că o serie de avize psihologice au fost eliberate de alt medic decât cel care a făcut examinarea, necomunicarea obținerii titlului de specialist în psihologia transportului, depășește limitele unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, constată Înalta Curte că nici reclamanta și nici instanța fondului nu au arătat în concret în ce măsura este întrunită în speță, instanța de recurs neputând îmbrățișa ideea că un cabinet de psihologie nu ar putea funcționa în lipsa unei certificări emise de Ministerul Transporturilor, neprezentând relevanță, în raport de definiția cuprinsă la art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ponderea pe care o are acest tip de examinări în activitatea cabinetului. 6.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și rejudecând, va respinge cererea de suspendare.