ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3909/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția nr. 15/ F din 2 februarie 2004, a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători P.P.M. și M.S. din cadrul Judecătoriei Craiova sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., deoarece faptele penale sesizate de către petentul C.Șt.A., nu există. În fapt s-au reținut următoarele: Prin încheierea din 8 mai 2001 a Judecătoriei Craiova, magistrat judecător M.S., a fost admisă în parte și în principiu acțiunea reclamantului C.Șt.C. (fiul petentului), cât și cererea reconvențională formulată de petentul C.Șt.A., și soția acestuia C.Șt.F., dispunându-se ieșirea din indiviziune a părților, încuviințându-se efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunurilor.

Această încheiere a fost apelată, prin decizia civilă nr. 1922 din 10 iunie 2002, a Tribunalului Dolj, fiind admis apelul declarat de C.Șt.A. și C.Șt.F., schimbându-se încheierea de admitere în principiu, în sensul că s-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de ¾ pentru reclamant și de ¼ pentru pârât. Cauza civilă a fost soluționată de Judecătoria Craiova, magistrat judecător P.P.M., care prin sentința civilă nr. 10355 din 17 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 9637/2000 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, cât și cererea reconvențională formulată de pârâți, omologând raportul de expertiză tehnică.

S-a reținut de procuror că nu se identifică nici un element care să contureze săvârșirea de către magistrații judecători menționați a infracțiunilor sesizate de către petentul C.Șt.A., aceștia acționând în procesele civile în limita și cu respectarea atribuțiunilor lor de serviciu, iar evaluarea și aprecierea probelor administrate, precum și soluțiile adoptate constituind un atribut exclusiv al acestora, eventualele aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârilor pronunțate, putând fi cenzurate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Prin rezoluția nr. 697/II/2/2004 din 12 februarie 2004, a Procurorului General al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă plângerea formulată de petentul C.Șt.A.

împotriva rezoluției menționate, soluție care a fost apreciată ca legală și temeinică. Împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângerea de față, în conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen., de către petentul C.Șt.A., care a solicitat desființarea rezoluțiilor parchetului și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva celor doi magistrați judecători pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., constând în aceea că în mod abuziv și prin aprecierea greșită a probelor au favorizat pe partea adversă, fiul petentului. Curtea de Apel Craiova prin sentința penală nr. 23 din 22 martie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.Șt.A.

împotriva rezoluției nr. 697/ II din 12 februarie 2004 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Nemulțumit și de această hotărâre în termenul legal, petiționarul a declarat recurs, reluând motivele din plângere, solicitând astfel a se reaprecia probele și apoi să se admită plângerea sa și să se trimită cauza la parchet pentru a începe urmărirea penală împotriva celor doi magistrați, ce prin abuz au apreciat favorabil probele părții adverse și care este fiul său. Recursul este nefondat. Examinându-se actele dosarului se constată că, acestea au fost evaluate corect, atât parchetul cât și instanțele de fond, analizând în detalii, aspectele sesizate de petiționar.

Pentru aceste considerente justificat s-a stabilit că nu se poate reține nici o neglijență sau abuz, ca fapte penale în sarcina făptuitorilor. Apoi, se mai constată că, atât unii cât și alții, prin hotărârile luate, au ajuns la aceeași concluzie și anume că, cei doi acuzați nu au comis nici o faptă penală, ci doar și-au adus la îndeplinire sarcinile de serviciu. Pentru aceste motive soluțiile adoptate și criticate de recurent, vor fi menținute, ca legale. În consecință și recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.Șt.A. împotriva sentinței penale nr. 23 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2004.