ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3909/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, prin rezoluția nr. 15/ F din 2 februarie 2004, a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrații judecători P.P.M. și M.S. din cadrul

Judecătoriei Craiova sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen., deoarece faptele penale sesizate de către petentul

C.Șt.A., nu există.

În fapt s-au reținut următoarele:

Prin încheierea din 8 mai 2001 a

Judecătoriei Craiova, magistrat judecător M.S., a fost admisă în parte și în

principiu acțiunea reclamantului C.Șt.C. (fiul petentului), cât și cererea

reconvențională formulată de petentul C.Șt.A., și soția acestuia C.Șt.F.,

dispunându-se ieșirea din indiviziune a părților, încuviințându-se efectuarea

unei expertize pentru evaluarea bunurilor.

Această încheiere a fost apelată,

prin decizia civilă nr. 1922 din 10 iunie 2002, a Tribunalului Dolj, fiind

admis apelul declarat de C.Șt.A. și C.Șt.F., schimbându-se încheierea de

admitere în principiu, în sensul că s-a dispus ieșirea din indiviziune în cote

de ¾ pentru reclamant și de ¼ pentru pârât.

Cauza civilă a fost soluționată de

Judecătoria Craiova, magistrat judecător P.P.M., care prin sentința civilă nr.

10355 din 17 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 9637/2000 a admis în

parte acțiunea formulată de reclamant, cât și cererea reconvențională formulată

de pârâți, omologând raportul de expertiză tehnică.

S-a reținut de procuror că nu se

identifică nici un element care să contureze săvârșirea de către magistrații

judecători menționați a infracțiunilor sesizate de către petentul C.Șt.A.,

aceștia acționând în procesele civile în limita și cu respectarea

atribuțiunilor lor de serviciu, iar evaluarea și aprecierea probelor

administrate, precum și soluțiile adoptate constituind un atribut exclusiv al

acestora, eventualele aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârilor

pronunțate, putând fi cenzurate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de

lege.

Prin rezoluția nr. 697/II/2/2004 din

12 februarie 2004, a Procurorului General al parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, a fost respinsă plângerea formulată de petentul C.Șt.A. împotriva

rezoluției menționate, soluție care a fost apreciată ca legală și temeinică.

Împotriva acestei rezoluții s-a

formulat plângerea de față, în conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen., de către petentul C.Șt.A., care a solicitat desființarea

rezoluțiilor parchetului și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale împotriva celor doi magistrați judecători pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., constând în aceea că

în mod abuziv și prin aprecierea greșită a probelor au favorizat pe partea

adversă, fiul petentului.

Curtea de Apel Craiova prin sentința

penală nr. 23 din 22 martie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul C.Șt.A. împotriva rezoluției nr. 697/ II din 12 februarie 2004 a

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Nemulțumit și de această hotărâre în

termenul legal, petiționarul a declarat recurs, reluând motivele din plângere,

solicitând astfel a se reaprecia probele și apoi să se admită plângerea sa și

să se trimită cauza la parchet pentru a începe urmărirea penală împotriva celor

doi magistrați, ce prin abuz au apreciat favorabil probele părții adverse și care

este fiul său.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele dosarului se

constată că, acestea au fost evaluate corect, atât parchetul cât și instanțele

de fond, analizând în detalii, aspectele sesizate de petiționar. Pentru aceste

considerente justificat s-a stabilit că nu se poate reține nici o neglijență

sau abuz, ca fapte penale în sarcina făptuitorilor.

Apoi, se mai constată că, atât unii

cât și alții, prin hotărârile luate, au ajuns la aceeași concluzie și anume că,

cei doi acuzați nu au comis nici o faptă penală, ci doar și-au adus la

îndeplinire sarcinile de serviciu.

Pentru aceste motive soluțiile

adoptate și criticate de recurent, vor fi menținute, ca legale.

În consecință și recursul declarat

urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul C.Șt.A. împotriva sentinței penale nr. 23 din 22

martie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul petiționar la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2004.