ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7352/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Ialomița sub nr. 160/98/2010 (nr. vechi 170/2010), reclamantele D.M., H.L.,

B.E. și P.G., au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice,

în calitate de reprezentant al Statului Român, acordarea de despăgubiri în sumă

de 2.000.000 euro, reprezentând prejudiciul moral suferit atât de reclamante,

cât și de autorul acestora D.Ș., decedat la data de 09 septembrie  1991.

Prin Sentința civilă

nr. 409/F din 25 februarie 2010, Tribunalul Ialomița a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de reclamante.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, potrivit notei telefonice a Ministerului de

Interne, depusă la fila 12 dosar, autorul reclamantelor, D.Ș., în perioada 21

decembrie 1950 - 22 decembrie 1952, a executat o pedeapsă administrativă (în

baza unei Decizii interne a M.I. dată de o comisie al cărei președinte a fost

General B. - adj. Proc. General) pentru că în perioada colectivizării

agriculturii a făcut instigare în rândul cetățenilor din com. Ruginoasa, jud.

Iași să nu predea oile la Stâna Cooperativei.

Rezultă deci că

măsura luată împotriva autorului reclamantelor constituie o măsură

administrativă cu caracter politic în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr.

221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile asimilate

acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie  1989.

Conform pct. a de la

art. 5, despăgubirile se acordă doar în cazul condamnărilor și sunt

echivalentul prejudiciului moral suferit prin condamnare.

Cum, în cauză,

autorul reclamantelor nu a suferit o condamnare, ci a făcut obiectul unei

măsuri administrative cu caracter politic, instanța de fond a apreciat că nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri pentru

prejudiciul moral, cererea acestora fiind respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentința au formulat apel reclamantele D.M., H.L., B.E. și P.G., solicitând

schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 409/F/2010 și, în consecință,

admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor solicitate ca

prejudiciu moral suferit de reclamante și de autorul acestora, ca urmare a

măsurilor abuzive suferite de acesta în perioada 21 decembrie  1950 - 10

ianuarie 1953.

Prin încheierea de

ședință din data de 16 septembrie  2010, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței

funcționale și a înaintat cauza spre soluționare la una din secțiile civile ale

Curții de Apel București.

Împotriva Sentinței

civile nr. 409 din 25 februarie 2010 au formulat apel reclamantele D.M., H.L.,

B.E. și P.G., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv

în mod greșit a fost respinsă acțiunea prin care au solicitat obligarea

pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri în sumă de 2.000.000

euro.

Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a respins ca

nefondat apelul.

În considerentele

hotărârii s-a reținut că, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din lege, se poate

solicita acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit printr-o

condamnare cu caracter politic. Legea nr. 221/2009 are scop identic cu

Decretul-lege nr. 118/1990, care, prin art. 4, reglementează acordarea unei

indemnizații lunare ce a fost actualizată periodic, ținându-se cont de

creșterea inflației și a indicelui prețurilor de consum.

Diferența între art.

4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009

constă în modalitatea de plată, fie prestații lunare până la sfârșitul vieții

în cazul art. 4 din Decretul nr. 118/1990, fie o sumă globală în cazul legii.

Pentru prejudiciile

suferite ca urmare a măsurilor administrative legiuitorul a prevăzut alte forme

de despăgubire conform art. 5 alin. (1) lit. b) și c). De asemenea, potrivit

alin. (4) al art. 5 din Legea nr. 221/2009, această lege se aplică și

persoanelor cărora le-au fost recunoscute de Decretul-lege nr. 118/1990,

respectiv O.U.G. nr. 214/1999, în măsura în care se încadrează în prevederile

art. 1, 3, 4, cu condiția să nu fi beneficiat de drepturile prevăzute la alin.

(1) lit. a), b), c).

Reclamantele aveau

obligația să facă dovada că nu au beneficiat de drepturile prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv O.U.G. nr. 214/1999.

Constatând că autorul

petentelor a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, așa

cum este reglementată în art. 3 din Legea nr. 221/2009 și că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri pentru

prejudiciul moral, s-a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând incidența dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții critică

hotărârea sub următoarele aspecte.

- Soluția pronunțată

a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 221/2009, respectiv a

dispozițiilor coroborate ale art. 1, 3 și 5 din legea specială de reparație cât

și ale art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentele. Legiuitorul prin Legea nr. 221/2009 a avut în vedere acordarea de

măsuri reparatorii nu numai persoanelor condamnate printr-o hotărâre

judecătorească definitivă cât și persoanelor care au fost supuse unor măsuri

administrative. Acest aspect este evidențiat chiar de titlul legii care este

intitulată „Legea nr. 221 din 2 iunie 2009” privind condamnările cu caracter

politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6

martie 1945 - 22 decembrie 1989. Titlul legii face distincție între

condamnările cu caracter politic pe care le definește la art. 1 și măsurile cu

caracter administrativ reglementate de art. 3. Art. 5 alin. (1) din lege se

referă în termeni riguroși la persoanele care au suferit condamnări cu caracter

politic și la persoanele care au făcut obiectul unor măsuri cu caracter

politic. Această distincție pe care o face legea între cele două categorii de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii duce la concluzia că legiuitorul a

intenționat acordarea de reparații civile celor aflați în una din acele

situații, condiția preexistenței unei hotărâri de condamnare justificându-se în

mod logic doar în situația persoanelor condamnate politic.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererii de recurs se constată fondate recursurile în

considerentele celor ce succed:

Măsura administrativă

cu caracter politic reprezintă orice măsură luată de organele fostei miliții

sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu

obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de

muncă obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc

de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate și pe Decizia nr. 200/1951 a

Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr.

221/2009.

În speță, împotriva

autorului reclamantelor s-a luat măsura administrativă pe motiv că „ar fi ascuns

Partidului Comunist Român că a făcut politică legionară, că a exploatat oamenii

săraci din comună și ar fi fost împotriva înființării CAP-ului în sat. Acesta a

executat o pedeapsă administrativă în perioada 21 decembrie 1950 - 22 decembrie

1952.

Legea nr. 221/2009

este un act normativ cu caracter de complinire, elaborat și adoptat după

aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999, și a completat

cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale

destinate a repara nedreptățile comise de regimul politic anterior și cuvenite

victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei

care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să își

exercite drepturile fundamentale.

Condamnările cu

caracter politic sunt definite prin enumerare făcând trimitere expresă la

infracțiunile în baza cărora a fost pronunțată condamnarea pe de o parte, iar

pe de altă parte, prin trimitere la condamnări pentru fapte prevăzute de legea

penală, dar care pot fi asimilate celor cu caracter politic fiind săvârșite în

scopul prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 214/1990.

Măsurile

administrative cu caracter politic sunt definite ca măsuri administrative având

ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu - internarea în

unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au

fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate de

legiuitor, pe de o parte, iar pe de altă parte, alte măsuri administrative,

dacă scopul acestora a fost tot unul cu caracter politic cu aplicarea

concordantă a dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999.

Din interpretarea

logică și teleologică a acestora, rezultă cu prisosință faptul că toate

persoanele, atât cele condamnate politic, cât și cele care au făcut obiectul

unor măsuri administrative politic în perioada de referință beneficiază așa cum

rezultă din dispozițiile art. 5 alin. (1) din lege, de dreptul la despăgubiri

morale și/sau materiale.

Ambele nedreptăți,

respectiv condamnarea și măsura administrativă, sunt măsuri abuzive ale

regimului comunist fără vreo diferențiere sub aspectul caracterului politic și

abuziv și vizează persoanele care s-au împotrivit sub diverse forme, regimului

comunist totalitar și care au suferit ca urmare consecințe penale sau

administrative sancționatorii și aducătoare de prejudicii materiale și morale.

Prin dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) se prevede faptul că la dimensionarea cuantumului

despăgubirilor pentru prejudiciul moral, în funcție de circumstanțele cauzei,

instanța va ține seama și de măsurile reparatorii acordate prin Decretul-lege

nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999.

Or, ambele acte

normative au ca obiect, fără diferență acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate din motive politice, persoanelor deportate, respectiv atât

persoanelor condamnate politic cât și persoanelor împotriva cărora au fost

dispuse din motive politice măsuri administrative abuzive.

În atare condiții,

instanțele fondului în mod greșit au respins acțiunea pe motiv că autorul

reclamantelor nu a suferi o condamnare, ci a făcut obiectul unei măsuri

administrative cu caracter politic, și că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Or, așa după cum s-a

arătat mai sus toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât și cele care

au făcut obiectul unor măsuri administrative politic, beneficiază așa cum

rezultă din dispozițiile art. 5 alin. (1) din lege, de dreptul la despăgubiri

morale și/sau materiale.

Așadar, în raport de

cele reținute se constată că, instanțele nu au cercetat fondul cauze, motiv

pentru care, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite

recursul, va casa ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecarea cauzei

se va avea în vedere toate apărările și susținerile părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de reclamanții D.M., H.L., B.E. și P.G. împotriva Deciziei civile nr.

669 A din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

atacată și Sentința civilă nr. 409F din 25 februarie 2010 a Tribunalului

Ialomița, secția civilă și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Ialomița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.