ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4824/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița, sub nr. 3965/98/2009, reclamantul P.N., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București, acordarea de despăgubiri civile în sumă de 250.000 euro în echivalent RON la cursul B.N.R. din data efectuării plății, reprezentând prejudiciul moral ca urmare a măsurilor administrative luate împotriva reclamantului prin stabilirea domiciliului obligatoriu alături de părinții săi, în comuna Perieți, județul Ialomița, măsură luată prin decizia M.A.I. nr. 200/1951 și asimilată condamnării politice. În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5 și urm. din Legea nr. 221 din 02 iunie 2009. Prin sentința civilă nr. 1845F din 03 decembrie 2009, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a fost strămutat, împreună cu familia sa, conform deciziei M.A.I. nr. 200/1951 la data de 18 iunie 1951, din zona frontierei de vest și i s-a fixat domiciliu obligatoriu în localitatea Perieți. Prin decizia M.A.I. nr. 6100/1955 s-au ridicat restricțiile domiciliare.

Tribunalul a reținut că măsura luată împotriva reclamantului constituie o măsură administrativă cu caracter politic, în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile asimilate acestora, pronunțate în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989. Tribunalul a considerat că despăgubirile se acordă doar în cazul condamnărilor și sunt echivalentul prejudiciului moral suferit prin condamnare, conform pct. a) de la art. 5. Cum, în cauză, reclamantul nu a suferit o condamnare, ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri pentru prejudiciul moral, cererea acestuia a fost respinsă, ca nefondată.

Apelul declarat de reclamantul P.N. împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia nr. 527A din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în sensul că a fost desființată sentința apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Ialomița. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, după pronunțarea sentinței, Legea nr. 221/2009 a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2010, iar conform art. 2 din actul normativ menționat, pretențiile și apărările părților urmează a fi analizate în raport de dispozițiile actuale ale legii modificate. Totodată, s-a considerat că și persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada de referință a Legii nr. 221/2009, beneficiază, conform art. 5 alin. (1) și (2), de daune morale pentru prejudiciul suferit.

S-a considerat că, întrucât Tribunalul nu a analizat fondul cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Ialomița, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâtul arată că, deși Legea nr. 221/2009 este un act normativ special, trebuie avute în vedere condițiile generale ale răspunderii delictuale pentru ca aceasta să fie angajată.

S-a arătat că, în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamantul se încadrează în dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral produs prin luarea împotriva sa a unor măsuri administrative cu caracter politic, în condițiile în care în practica instanței s-a statuat că persoana care a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic nu poate primi decât despăgubirile prevăzute de art. 5 lit. b) din lege și că despăgubirile pentru art. 5 lit. a) și c) sunt condiționate de existența unei condamnări cu caracter politic. Examinând criticile invocate de recurentul-pârât, Înalta Curte va constata că acestea sunt neîntemeiate, raportat la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru următoarele considerente: Prin dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, este reglementată posibilitatea acordării daunelor morale nu doar pentru ipoteza în care persoana a suferit o condamnare cu caracter politic, ci și atunci când a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, cum este cazul în speță, situație în care reclamantul are deci calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri în condițiile reglementate de Legea nr. 221/2009. În consecință, constatându-se că este vorba despre o măsură administrativă cu caracter politic în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, în mod corect instanța de apel a reținut incidența art. 5 alin. (1) lit. a) din acest act normativ, astfel cum a fost modificat.

Având în vedere că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului dreptului dedus judecății, susținerile recurentului sunt nefondate și nefiind întrunite cerințele art. 304 pct 9, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Ialomița, împotriva deciziei nr. 527A din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2011.