ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4824/2011

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Tribunalul Ialomița, sub nr. 3965/98/2009, reclamantul P.N., a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București,

acordarea de despăgubiri civile în sumă de 250.000 euro în echivalent RON la cursul

B.N.R. din data efectuării plății, reprezentând prejudiciul moral ca urmare a măsurilor

administrative luate împotriva reclamantului prin stabilirea domiciliului obligatoriu

alături de părinții săi, în comuna Perieți, județul Ialomița, măsură luată prin

decizia M.A.I. nr. 200/1951 și asimilată condamnării politice.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5 și urm. din Legea nr. 221 din 02

iunie 2009.

Prin sentința

civilă nr. 1845F din 03 decembrie 2009, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a respins

ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei,

rezultă că reclamantul a fost strămutat, împreună cu familia sa, conform deciziei

M.A.I. nr. 200/1951 la data de 18 iunie 1951, din zona frontierei de vest și i s-a

fixat domiciliu obligatoriu în localitatea Perieți. Prin decizia M.A.I. nr. 6100/1955

s-au ridicat restricțiile domiciliare. Tribunalul a reținut că măsura luată împotriva

reclamantului constituie o măsură administrativă cu caracter politic, în sensul

prevăzut de art. 3 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic

și măsurile asimilate acestora, pronunțate în perioada 06 martie 1945-22

decembrie 1989. Tribunalul a considerat că despăgubirile se acordă doar în cazul

condamnărilor și sunt echivalentul prejudiciului moral suferit prin condamnare,

conform pct. a) de la art. 5. Cum, în cauză, reclamantul nu a suferit o condamnare,

ci a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri pentru prejudiciul moral,

cererea acestuia a fost respinsă, ca nefondată.

Apelul declarat

de reclamantul P.N. împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia nr. 527A

din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în sensul

că a fost desființată sentința apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

Tribunalul Ialomița.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că, după pronunțarea sentinței, Legea

nr. 221/2009 a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2010, iar conform art.

2

din actul normativ menționat, pretențiile și apărările părților

urmează a fi analizate în raport de dispozițiile actuale ale legii modificate.

Totodată, s-a

considerat că și persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu

caracter politic în perioada de referință a Legii nr. 221/2009, beneficiază, conform

art. 5 alin. (1) și (2), de daune morale pentru prejudiciul suferit.

S-a considerat

că, întrucât Tribunalul nu a analizat fondul cauzei, sunt incidente dispozițiile

art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Ialomița, criticând-o ca nelegală pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâtul arată că, deși Legea

nr. 221/2009 este un act normativ special, trebuie avute în vedere condițiile generale

ale răspunderii delictuale pentru ca aceasta să fie angajată.

S-a arătat că,

în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamantul se încadrează în dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, pentru a solicita despăgubiri pentru

prejudiciul moral produs prin luarea împotriva sa a unor măsuri administrative cu

caracter politic, în condițiile în care în practica instanței s-a statuat că persoana

care a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic nu poate primi

decât despăgubirile prevăzute de art. 5 lit. b) din lege și că despăgubirile pentru

art. 5 lit. a) și c) sunt condiționate de existența unei condamnări cu caracter

politic.

Examinând criticile

invocate de recurentul-pârât, Înalta Curte va constata că acestea sunt neîntemeiate,

raportat la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

următoarele considerente:

Prin dispozițiile

art. 5 din Legea nr. 221/2009, este reglementată posibilitatea acordării daunelor

morale nu doar pentru ipoteza în care persoana a suferit o condamnare cu caracter

politic, ci și atunci când a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter

politic, cum este cazul în speță, situație în care reclamantul are deci calitatea

de persoană îndreptățită la despăgubiri în condițiile reglementate de Legea nr.

221/2009.

În consecință,

constatându-se că este vorba despre o măsură administrativă cu caracter politic

în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, în mod corect instanța de apel

a reținut incidența art. 5 alin. (1) lit. a) din acest act normativ, astfel cum

a fost modificat.

Având în vedere

că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului dreptului dedus judecății,

susținerile recurentului sunt nefondate și nefiind întrunite cerințele art. 304

pct 9, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin

D.G.F.P. Ialomița, împotriva deciziei nr. 527A din 20 septembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2011.