ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1250/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 20 iulie 2004, reclamantul C.P. a contestat hotărârea nr. 11939/10768 din 23 aprilie 2004, emisă de pârâtă Casa de Pensii a municipiului București. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că familia sa, compusă din părinții săi și 9 copii, a fost obligată să se refugieze din Botoșani, la Deva, județul Hunedoara, în perioada 26 martie 1944 - aprilie 1945, în baza unor ordine de evacuare. Prin sentința civilă nr. 1762 din 21 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că județul Botoșani nu a făcut parte din teritoriile cedate Uniunii Sovietice, nefăcându-se dovada persecuției etnice. Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, C.P. care a motivat, în esență, că orașul Botoșani s-a aflat sub ocupație sovietică, iar autoritățile sovietice au oprimat populația rămasă sub ocupație, cu deosebire pe cei încadrați ca funcționari de stat, clerici și pe proprietarii de pământ. Recursul este nefondat. Se reține, că în conformitate cu ordinele de serviciu emise de Camera de Agricultură a județului Botoșani, cu nr. 523/1944, tatăl reclamantului și membrii familiei sale au fost evacuați la Deva.

Prin adresa nr. 107246 din 8 decembrie 1944, Ministerul Agriculturii și Domeniilor - Direcțiunea Personalului i-a comunicat tatălui reclamantului că repartizarea și utilizarea sa la Camera Agricolă Hunedoara încetează pe data de 1 decembrie 1944, urmând ca acesta să revină la postul avut anterior la Camera Agricolă Botoșani. Județul Botoșani nu a făcut parte din teritoriile cedate U.R.S.S., iar evacuarea tatălui reclamatului, funcționar la o instituție publică, împreună cu membrii familiei sale, s-a datorat evoluției operațiunilor militare desfășurate în zonă, în timpul celui de al doilea război mondial, și nu unor persecuții din motive etnice. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P. împotriva sentinței civile nr. 1762 din 21 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.