ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1250/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 20 iulie 2004, reclamantul C.P. a contestat hotărârea nr.

11939/10768 din 23 aprilie 2004, emisă de pârâtă Casa de Pensii a municipiului

București.

În motivarea acțiunii, reclamantul

a arătat că familia sa, compusă din părinții săi și 9 copii, a fost obligată să

se refugieze din Botoșani, la Deva, județul Hunedoara, în perioada 26 martie

1944 - aprilie 1945, în baza unor ordine de evacuare.

Prin sentința civilă nr. 1762

din 21 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.P., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că județul Botoșani nu a făcut parte din

teritoriile cedate Uniunii Sovietice, nefăcându-se dovada persecuției etnice.

Împotriva sentinței civile sus-menționate

a declarat recurs, C.P. care a motivat, în esență, că orașul Botoșani s-a aflat

sub ocupație sovietică, iar autoritățile sovietice au oprimat populația rămasă

sub ocupație, cu deosebire pe cei încadrați ca funcționari de stat, clerici și

pe proprietarii de pământ.

Recursul este nefondat.

Se reține, că în

conformitate cu ordinele de serviciu emise de Camera de Agricultură a județului

Botoșani, cu nr. 523/1944, tatăl reclamantului și membrii familiei sale au fost

evacuați la Deva.

Prin adresa nr. 107246 din 8

decembrie 1944, Ministerul Agriculturii și Domeniilor - Direcțiunea Personalului

i-a comunicat tatălui reclamantului că repartizarea și utilizarea sa la Camera Agricolă Hunedoara încetează pe data de 1 decembrie 1944, urmând ca acesta să revină

la postul avut anterior la Camera Agricolă Botoșani.

Județul Botoșani nu a făcut

parte din teritoriile cedate U.R.S.S., iar evacuarea tatălui reclamatului,

funcționar la o instituție publică, împreună cu membrii familiei sale, s-a

datorat evoluției operațiunilor militare desfășurate în zonă, în timpul celui

de al doilea război mondial, și nu unor persecuții din motive etnice.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.P. împotriva sentinței civile nr. 1762 din 21 septembrie 2004, a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.