ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4025/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 14 august

2000, reclamanta L.R., sucursala Medgidia, a chemat în judecată pârâta M.C. SRL

Alexandria, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 111.422.856 lei,

reprezentând 52.434.606 lei, preț produse iar 58.988.250 lei, penalități, cu

cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 981 din 25

septembrie 2000, Tribunalul Teleorman a admis în parte acțiunea, a obligat

pârâta să plătească reclamantei suma de 25.255.637 lei, reprezentând preț, a

respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata penalităților și a

obligat pârâta la 679.549 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.

În pronunțarea acestei hotărâri, s-a

reținut că pârâta a făcut dovada achitării integrale a facturii nr. 75252/1998

și parțial a facturii nr. 75684/1998, pentru suma de 12.418.481 lei, cu

ordinele de plată nr. 1112000 și 29/1998. Celelalte ordine de plată nu au fost

reținute, deoarece acestea privesc plata unor facturi ce nu au fost pretinse

prin acțiune.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat

apel reclamanta, admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia nr. 857 din 31 mai 2001, sentința atacată fiind schimbată în

parte, în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 12.418.481 lei, rest

neachitat din factura nr. 75684 din 30 aprilie 1998, la plata sumei de

58.988.250 lei, penalități de întârziere în plată, cu 6.650.823 lei, cheltuieli

de judecată la fond și 2.960.516 lei, în apel, cu menținerea celorlalte

dispoziții ale sentinței.

În pronunțarea acestei hotărâri, s-a

reținut că ordinele de plată invocate de pârâtă în efectuarea plății, și anume nr.

33, nr. 34, nr. 37 și nr. 38 nu au acoperit obligațiile de plată din factura nr.

75684 din 30 aprilie 1998, cu alte facturi, astfel că această sumă este

datorată de pârâtă.

S-a reținut, ca întemeiat și capătul

de cerere privind plata cu penalități, față de clauza penală prevăzută în

contract.

Pârâta a declarat recurs, împotriva

acestei decizii, fără a indica temeiul legal.

S-a susținut că, prin O.P. 39 din 22

mai 1998, în sumă de 12.418.481 lei, s-a achitat factura nr. 75684 din 30

aprilie 2001 și nu factura nr. 11813551, cum greșit s-a reținut de instanță,

deci nu mai datora această sumă.

Recursul urmează să fie respins,

întrucât sunt formulate critici privind fondul pricinii, imputarea greșită a

unor ordine de plată, care nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Instanța de apel a motivat

convingător și întemeiat pe probele dosarului neîndeplinirea integrală de către

pârâți a obligațiilor de plată a prețului produselor, astfel că hotărârea

atacată se menține ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC M.C. SRL, comuna Țigănești, județul Teleorman, împotriva

deciziei nr. 857 din 31 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 26 octombrie 2004.