ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1367/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 ianuarie 2003 reclamanții D.M.B. și D.E. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Primarul General al Capitalei, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlul de despăgubiri aferente pentru imobilul din București. Temeiul de drept al acțiunii a fost indicat de către reclamanți ca fiind art. 480 și urm. C. civ., art. 998 și art. 999 C. civ.

Tribunalul București, secția a III – a, prin sentința civilă nr. 207 din 24 februarie 2003, a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținând că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv de stat se face numai în temeiul acestei legi speciale care prevede că instanțele de judecată sunt îndreptățite doar să cenzureze deciziile sau dispozițiile pe care unitățile în drept să stabilească restituirea în natură sau cuantumul despăgubirilor le emit. S-a reținut de asemenea că indicarea ca temei al acțiunii a dispozițiilor art. 998 și art. 999 C. civ. înseamnă că reclamanții fac abstracție de dreptul lor de proprietate redobândit și doresc echivalentul valoric al acestuia, ceea ce nu mai este posibil.

Împotriva acestei hotărâri a instanței de fond au declarat apel reclamanții invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția IV, prin decizia civilă nr. 458 din 31 octombrie 2003 a respins apelul ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut ca fiind temeinice și legale considerentele sentinței instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, apreciind că acțiunea pentru plata despăgubirilor pentru imobilul în litigiu adresată direct instanței de judecată, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă. A reținut de asemenea că despăgubirile pot fi obținute numai în temeiul Legii nr. 10/2001, lege specială care derogă de la dreptul comun și care instituie o procedură administrativă ce trebuie parcursă de către reclamanți.

Numai în cadrul acestor prevederi speciale este atrasă răspunderea civilă a statului, iar instanțele sunt îndreptățite doar să cenzureze dispoziția sau decizia emisă de unitățile în drept să stabilească cuantumul despăgubirilor. Împotriva acestei hotărâri a instanței de apel au declarat recurs reclamanții invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține în motivarea recursului că în mod greșit a interpretat legea instanța de apel întrucât posibilitatea alegerii căii de realizare a dreptului său le aparține și ca atare acțiunea lor era admisibilă. Recursul este nefondat. Este de menționat că instanțele au făcut o aplicare corectă a legii având în vedere raportul existent între dreptul comun și legea specială în sensul că legea specială derogă de la dreptul comun.

De asemenea s-a reținut că reclamanții printr-o altă acțiune au solicitat să li se retrocedeze imobilul, acțiune care a fost admisă prin sentința civilă nr. 1871 din 1 martie 2001 pronunțată de către Judecătoria sectorului 3 rămasă irevocabilă și că urmare acesteia imobilul le-a fost retrocedat. Reclamanții totuși nu au putut intra în posesia imobilului întrucât acesta fusese vândut către foștii chiriași, iar acțiunea reclamanților pentru constatarea nulității acestor contracte a fost respinsă de către instanța de judecată. În consecință instanțele au apreciat corect că acțiunea de față pentru plata despăgubirilor aferente imobilului nu putea fi adresată direct instanței de judecată, fără ca inițial să fi parcurs procedura administrativă prevăzută de legea specială.

În consecință, în mod temeinic și legal s-a considerat că acțiunea reclamanților, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă deoarece în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 480 C. civ., art. 998 și art. 999 C. civ. Astfel fiind, față de considerentele mai înainte menționate urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D.M.B. și D.E. împotriva deciziei civile nr. 458 din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.