ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1367/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 27 ianuarie 2003

reclamanții D.M.B. și D.E. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Finanțelor Publice și Primarul General al Capitalei, solicitând obligarea

acestora la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlul de despăgubiri aferente

pentru imobilul din București. Temeiul de drept al acțiunii a fost indicat de

către reclamanți ca fiind art. 480 și urm. C. civ., art. 998 și art. 999 C.

civ.

Tribunalul București, secția a III –

a, prin sentința civilă nr. 207 din 24 februarie 2003, a respins ca

inadmisibilă acțiunea, reținând că de la intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv

de stat se face numai în temeiul acestei legi speciale care prevede că

instanțele de judecată sunt îndreptățite doar să cenzureze deciziile sau

dispozițiile pe care unitățile în drept să stabilească restituirea în natură

sau cuantumul despăgubirilor le emit. S-a reținut de asemenea că indicarea ca

temei al acțiunii a dispozițiilor art. 998 și art. 999 C. civ. înseamnă că

reclamanții fac abstracție de dreptul lor de proprietate redobândit și doresc

echivalentul valoric al acestuia, ceea ce nu mai este posibil.

Împotriva acestei hotărâri a

instanței de fond au declarat apel reclamanții invocând motive de nelegalitate

și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția IV,

prin decizia civilă nr. 458 din 31 octombrie 2003 a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de apel a reținut ca fiind temeinice și legale considerentele

sentinței instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților ca

inadmisibilă, apreciind că acțiunea pentru plata despăgubirilor pentru imobilul

în litigiu adresată direct instanței de judecată, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă.

A reținut de asemenea că

despăgubirile pot fi obținute numai în temeiul Legii nr. 10/2001, lege specială

care derogă de la dreptul comun și care instituie o procedură administrativă ce

trebuie parcursă de către reclamanți.

Numai în cadrul acestor prevederi

speciale este atrasă răspunderea civilă a statului, iar instanțele sunt

îndreptățite doar să cenzureze dispoziția sau decizia emisă de unitățile în

drept să stabilească cuantumul despăgubirilor.

Împotriva acestei hotărâri a

instanței de apel au declarat recurs reclamanții invocând motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține în motivarea recursului

că în mod greșit a interpretat legea instanța de apel întrucât posibilitatea

alegerii căii de realizare a dreptului său le aparține și ca atare acțiunea lor

era admisibilă.

Recursul este nefondat.

Este de menționat că instanțele au

făcut o aplicare corectă a legii având în vedere raportul existent între

dreptul comun și legea specială în sensul că legea specială derogă de la

dreptul comun.

De asemenea s-a reținut că

reclamanții printr-o altă acțiune au solicitat să li se retrocedeze imobilul,

acțiune care a fost admisă prin sentința civilă nr. 1871 din 1 martie 2001

pronunțată de către Judecătoria sectorului 3 rămasă irevocabilă și că urmare

acesteia imobilul le-a fost retrocedat.

Reclamanții totuși nu au putut intra

în posesia imobilului întrucât acesta fusese vândut către foștii chiriași, iar

acțiunea reclamanților pentru constatarea nulității acestor contracte a fost

respinsă de către instanța de judecată.

În consecință instanțele au apreciat

corect că acțiunea de față pentru plata despăgubirilor aferente imobilului nu

putea fi adresată direct instanței de judecată, fără ca inițial să fi parcurs procedura

administrativă prevăzută de legea specială.

În consecință, în mod temeinic și

legal s-a considerat că acțiunea reclamanților, astfel cum a fost formulată,

este inadmisibilă deoarece în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 480 C. civ.,

art. 998 și art. 999 C. civ.

Astfel fiind, față de considerentele

mai înainte menționate urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții D.M.B. și D.E. împotriva deciziei civile nr. 458 din 31

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.