ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4779/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 15

septembrie 2005, Ș.M., I.G.F. și C.M., au solicitat instanței, în

contradictoriu cu Primăria municipiului București, prin primar general și

C.G.M.B. să-i oblige pe pârâți, la acordarea despăgubirilor ce li se cuvin,

potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru un număr de patru

apartamente, situate în imobilul din București, care au fost exceptate de la

restituirea în natură întrucât fuseseră înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995

către terțe persoane.

Ulterior, prin cererea formulată la

3 martie 2006, reclamanții și-au completat acțiunea solicitând introducerea în

cauză în calitate de pârât și a Statului Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor

Publice

prin

D.G.F.P.

București.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 528 din 14

aprilie 2006, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților

C.G.M.B. și

D.G.F.P.

București, pe cale de

consecință respingând acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu

acești pârâți.

Totodată, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Primăriei Generale a Capitalei, prin primarul

general, ca nefondată.

A admis excepția inadmisibilității

acțiunii reclamanților.

A respins acțiunea formulată de

reclamanți, în contradictoriu cu Primăria generală a Capitalei, prin primar

general, C.G.M.B. și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice

, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că C.G.M.B. este autoritate deliberativă a

administrației publice locale, dreptul de a sta în justiție și implicit

calitatea procesuală având-o unitatea administrativ-teritorială prin

reprezentantul său, respectiv municipiul București prin primarul general,

potrivit art. 67 din Legea nr. 215/2001.

Tot astfel,

D.G.F.P.

București, este o direcție din

cadrul

Ministerului

Finanțelor Publice, fără personalitate juridică, fără un patrimoniu propriu,

care nu are un drept de reprezentare în litigiile ce poartă asupra dreptului de

proprietate publică sau privată a statului.

Cât privește excepția

inadmisibilității acțiunii, instanța a admis-o pe considerentul că prin

modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, se prevede o

anumită procedură de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi

restituite în natură, rezultate prin aplicarea Legii nr. 10/2001.

Ca atare, se mai reține, reclamanții

urmează să primească despăgubiri pentru apartamentele ce nu pot fi restituite

în natură conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Apelul formulat de reclamantul Ș.M.

împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia nr. 558/A din 18

octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, care, a desființat sentința și a trimis cauza

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar, a reținut în esență că unitatea deținătoare nu și-a

îndeplinit obligația prevăzută de art. 24 alin. (1) raportat la art. 18 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data soluționării

notificării și ca atare, este admisibilă cererea vizând obligarea Primăriei de

a-și îndeplini această îndatorire, ce derivă din dispozițiile art. 26 alin. (1)

din același act normativ.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal Statul Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice

prin

D.G.F.P.

a municipiului București care,

invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență

că în mod greșit s-a apreciat asupra admisibilității acțiunii, în condițiile în

care persoanele îndreptățite s-au adresat direct instanței cu acțiune împotriva

statului, pentru obținerea despăgubirilor cuvenite.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Prin dispoziția nr. 286 din 3

aprilie 2002, Primarul General al Municipiului București a dispus, în acord cu

prevederile art. 20, art. 21 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, restituirea în

natură către reclamanți a imobilului situat în București, compus din construcții,

spații comerciale și teren în suprafață de 536,80 mp.

Au fost exceptate de la restituirea

în natură, un număr de 4 apartamente din imobil care fuseseră înstrăinate

chiriașilor, în baza Legii nr. 112/1995.

La peste trei ani de la data

emiterii acestei dispoziții, care nu a fost contestată, reclamanții s-au

adresat direct instanței, solicitând obligarea pârâților la acordarea

despăgubirilor pentru unitățile locative, ce nu au fost restituite în natură.

Ca atare, în legătură cu aceste

solicitări nu s-a urmat procedura prevăzută prin dispozițiile art. 22 și urm.

din Legea nr. 10/2001 situație în care, cadrul procesual nu poate fi

circumscris dispozițiilor speciale ale acestui act normativ.

De altfel, așa cum corect a reținut

prima instanță, reclamanții sunt îndrituiți la acordarea despăgubirilor pentru

apartamentele în litigiu, despăgubiri care urmează a fi stabilite însă în acord

cu prevederile titlului VII capitolul V din Legea nr. 247/2005, de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Cancelariei

Primului Ministru, Comisie ce urmează a fi sesizată, potrivit art. 16 alin. (2)

din acest act normativ de către entitatea inițial investită cu soluționarea

notificării, vizând cererea de restituire în natură a imobilului.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite, cu consecința modificării deciziei atacate, în sensul respingerii

apelului declarat în cauză și menținerii hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Statul

Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice

prin D.G.F.P. București împotriva deciziei civile nr. 558/A

din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică decizia recurată, în sensul

că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2007.